in , ,

(foto/video) Aventurierii români care au pornit cu un Duster la Polul Frigului din Siberia au ajuns la destinaţie

Au reuşit şi este o adevărată performanţă pentru o echipă de aventurieri din România, dar şi pentru o maşină produsă peste Prut!

Cuplul Kinga și Attila Bertici, după 11.500 de km parcurşi şi aproape o lună de călătorie, au reuşit să ajungă în locaţia considerată drept Pol al Frigului din emisfera de nord a Pământului, în Oimiakon, Siberia!

Experimente in TomTor, Siberia la -51 de grade

Experimente in TomTor, Siberia la -51 de grade

Posted by Hello Siberia Expedition on Thursday, January 9, 2020

Maşina care i-a dus, botezată NEO, un Duster nou cu motorizare 1.5 dCi, a rezistat temperaturilor extreme în urma unei serii de modificări necesare efectuate.

Printre acestea s-au numărat doar instalarea unui sistem de încălzire auxiliar Webasto, a unui set de faruri suplimentare, unui portbagaj pe acoperiş cu bandă LED, a unui parbriz dublu şi încălzitoare pentru reţeaua de alimentare cu combustibil. Atât! În rest maşina e complet stoc, în starea sa originală din uzină.

De menţionat că la momentul publicării anunţului despre atingerea destinaţiei, în această dimineaţă, în zonă era înregistrată o temperatură de -50 de grade Celsius!

Potrivit HotNews, cărora locuitorii din Transilvania le-au povestit detalii exclusive, erau -47 de grade când au ajuns cu Duster-ul în Oimiakon în această dimineaţă, au stat 3 ore și l-au întâlnit pe primarul localității cu doar 590 de locuitori. Drumul de 11.500 km a fost o aventură: li s-au furat actele și cardurile la un moment dat, iar ultimii 200 km au fost extrem de grei din cauză că au ajuns și în zone cu -50 de grade, unde nici o mașină nu are cum să funcționeze normal.

Expediția a fost cu peripeții. După Crăciun, în orașul Kemerovo le-a dispărut portofelul cu carduri, bani și permise de conducere, după ce Atilla l-a uitat pe o canapea în holul hotelului, iar când s-a întors nu mai era. Poliția nu l-a găsit pe cel care l-a luat, iar cei doi au luat decizia de a continua călătoria după ce au obținut un act care le-a permis să conducă mai departe în Rusia și după ce prietenii le-au trimis bani din România.

Câteva zile mai târziu și la 3.000 km mai la est, în orașul Neryungri, Kinga a uitat din cauza oboselii telefonul într-un taxi, dar de data aceasta l-au recuperat, șoferița întorcându-se pentru a aduce aparatul.

Attila Bertici a mai spus că la -50 au putut filma neîntrerupt cu GoPro-ul, dar smartphone-ul s-a închis după 10 poze. În ultimele 30 de zile nu a fost mai cald de -29 de grade la Oimiakon și de câteva ori minima a scăzut și la sub -50. În micul sat diferența dintre minimă și maximă nu este mai mare de 4-5 grade, astfel că, spre exemplu, pe 9 ianuarie maxima a fost -46 de grade.

Nu sunt primii români care ajung la Oimiakon, dar sunt primii care au venit acolo cu o singură mașină, și nu ca parte a unui convoi unde poate fi oferit ajutor dacă se întâmplă ceva. Bertici spune că nu era cam nimeni pe ulițele înzăpezite, dar au vizitat un mic muzeu și au primit o diplomă de la primarul care le-a spus că, de-a lungul anilor, au venit turiști acolo din 70 de țări. Diferența de fus orar este de +8 ore la Oimiakon. El a explicat și că se simte diferența dintre -40 și -50 de grade.

”Foarte tare se simte diferența. Nici noi nu am crezut. Este incredibil de frig la -50. Am luat bagajele din mașină fără mănuși, ca să pot să închid ușa, am mers 10 metri până în casa unde suntem cazați și am crezut că mi se rupe mâna de frig”.

De la Iakuțk au mers 1.000 km pe “Drumul Oaselor” (Kolymskaya trassa) o șosea de 2.000 km construită între 1932 și 1953 mai ales cu deținuți din Gulag și cu uriașe pierderi de vieți. Drumul pornește de la Nijni Bestiah, de lângă Iakuțk și se termină la Magadan, oraș de lângă Marea Ohotsk. Oimiakon (Oymyakon) este la 100 km de drumul principal.

Cei doi sătmăreni au traversat de trei ori râuri înghețate (de două ori râul Lena și o dată Aldan), pe o distanță totală de peste 50 km. Chiar și GPS-ul (aplicația rusă Yandex) a indicat traseul de pe râu, iar autoritățile au pus pe gheață marcaje rutiere, traversarea pe râu fiind esențială pentru locuitorii din regiune și fiind posibilă cam 5 luni/an (decembrie – aprilie). Iarna aceasta a fost anormal de caldă și în Siberia, iar la Iakuțk cei doi români se plimbau la -26 de grade, într-un oraș unde -45 este ceva normal.

În ultimii 200 km spre Oimiakon temperaturile extrem de scăzute, de până la -50 de grade, au făcut ca mașina, împinsă dincolo de limitele tehnice, să se comporte ciudat. Attila Bertici a explicat într-o postare din 8 ianuarie:

“Dragilor, azi am învins imposibilul și doar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în Tomtor (lângă Oymyakon). În primii 200 de kilometri nu am întâmpinat probleme, afară erau -30 de grade. După ce am trecut munții, am părăsit drumul principal care merge la Magadan și după ce am luat-o la dreapta spre Oymyakon, au început problemele. Când am intrat în depresiune a început ”filmul” nostru pe care nu-l vom uita niciodată! Am deja peste 2 milioane de kilometri conduși, acești ultimi 200 de kilometri au fost cei mai grei din viața mea. Noi ne uitam la temperaturile din Tomtor care indicau -42 şi am zis, ok, no problem. Însă în depresiune am întâmpinat -50 de grade (confirmat ulterior și de localnici din Tomtor). Mașina a început să se comporte foarte ciudat sub -43 de grade. Semnal la telefon nu aveam deloc, la -47 mașina pur și simplu a vrut să se ridice în aer ca un elicopter. Numai frrrrr, drrrrr zgomote fâșâitoare, nu am știut ce se întâmplă, am prins un deal unde temperatura a fost de -40 şi totul a redevenit normal. După care iar -48 și mașina iar a vrut parcă să se rupă! La jumătatea drumului a trebuit sa luăm o decizie: continuăm sau ne întoarcem. Cu mașini nu ne-am întâlnit pe drum, iar dacă se oprea Duster-ul era dezastru pentru noi. Am luat decizia de a continua drumul nostru și cu rugăciuni la bunul Dumnezeu am ajuns în TomTor epuizați la maxim. NEO este un erou – s-a chinuit, dar nu ne-a lăsat pe drum”.

Un vlog despre cum au ajuns românii în Oimiakon ar trebui să apară peste vreo două zile, ne-au comunicat nouă personal cei de la Hello Siberia Expedition, asta pentru că reţeaua globală practic nu are un semnal acolo. În schimb, puteţi urmări cum a derulat călătoria în alte peste 30 de episoade (iată un playlist ataşat):

Expediția presupune parcurgerea a circa 25.000 km. Traseul stabilit este: Satu Mare – Lvov – Kiev – Cernobâl (Ucraina) – Toliatti – Samara – Ufa (Rusia) – Astana – Pavlodar (Kazahstan) – Novosibirsk – Krasnoiarsk – Irkuțk – Ulan Ude – Iakuțk – Oimiakon – Iakuțk – Novosibirsk – Ekaterinburg – Perm – Iaroslav – Moscova – Vilnius – Varșovia – Satu Mare. Peste câteva ore, vineri, echipajul urmează să se pornească acasă, la Satu Mare, tot cu mașina.

Trebuie de precizat că expediția NU este sponsorizată în vreun fel de Automobile Dacia. Soții Bertici au cumpărat mașina în leasing de la dealerul Dacia din Satu Mare și vor să o folosească cel puțin cinci ani.

Vezi şi:

(video/update) Prima expediţie autonomă transantarctică prin Antarctida: A fost făcut public filmul călătoriei

Iti place articolul?