in , ,

(video) Lecţie de istorie: Acum 35 de ani a apărut primul break numit Mercedes-Benz E-Class

Mercedes-Benz marchează în acest an o altă aniversare, startul unei alte poveşti de succes acum 35 de ani. Modelul în caroserie break, din seria 124, şi-a sărbătorit premiera la Salonul Auto Internațional (IAA) de la Frankfurt între 12 și 22 septembrie 1985. Automobilul a fost primul break numit E-Class, dar şi al doilea model într-o astfel de caroserie din istoria clasei E.

În Germania i se mai spune în prezent T-Modell, ceea ce înseamnă o prescurtare a cuvintelor “turism” și “transport”. Modelul a fost strâns legat de sedanul care a fost prezentat în decembrie 1984, pentru care tot i-am dedicat un articol cu ocazia a 35 de ani împliniţi.

Ca modele individuale ale seriei, un coupe E-Class a apărut mai târziu în 1987, iar o decapotabilă în 1991. De asemenea, au fost disponibile sedanuri cu ampatament lung și variante de șasiu pentru corpuri speciale, cu ampatament scurt și lung.

Până în 1996, la uzina Mercedes-Benz din Bremen au fost construite în total 340.503 unități ale acestui model break. S 124, care a fost denumirea sa internă, s-a stabilit de mult timp în sine ca un clasic modern popular, cu statut iconic și multe beneficii.

Modelul este o altă capodoperă întocmită de departamentul de design condus de Bruno Sacco. La prima vedere, secțiunile din față și centrale ale sedanului şi break-ului par identice. Cu toate acestea, există diferențe subtile. De exemplu, acoperișul lui S 124 este ceva mai mare decât cel al sedanului. Designerii și inginerii au implementat armonios această diferență făcând suprafețele din metal între pliul de deasupra ușilor și benzile de acoperire spre secțiunea centrală a acoperișului ușor mai abruptă. Partea din spate cu un volum mai mare a schimbat şi aerodinamica: are un coeficient de rezistenţă aerodinamică de 0,340 Cd, comparativ cu 0,300 Cd a sedanului.

Ansamblul podelei a fost modificat în spate pentru a crea o zonă de încărcare uniformă. Din moment ce rezervorul de combustibil se regăseşte în spatele banchetei posterioare în sedan, componenta a fost mutată sub podeaua portbagajului break-ului. Designul special al părții superioare a rezervorului și al podelei vehiculului cu suprafețe oblice de contact contribuie la siguranța pasivă: în cazul unei coliziuni din spate, suficient de severă pentru a deforma elementele laterale ale cadrului, rezervorul de combustibil este deviat spre partea de jos și ținut de nişte cabluri de oprire.

Gama de motoare includea iniţial unităţi cu puteri cuprinse între 72 CP pe 200 TD și 182 CP pe 300 TE. Şi gama de modele diferă de cea a sedanului din punct de vedere al detaliilor: de exemplu, 300 TD TURBO dispunea de un propulsor turbo diesel OM 603 D 30 cu şase cilindri şi volum de 3.0 litri. Cu 143 CP la activ acesta era exclusiv pentru E-Class Estate. Mai mult, motorul era, de asemenea, instalat în modelul de export 300 SDL S-Class pentru America de Nord. Modelul 300 TD TURBO a fost produs inițial și ca model de export, dar a fost disponibil suplimentar în Germania din 1987.

Toate maşinile cu motoare pe benzină, cu excepția celor de model 200 T, au fost oferite opțional cu un sistem de control al emisiilor echipat cu o sondă lambda şi cu un convertizor catalitic cu trei căi. Așa-numita “versiune RÜF” a fost, alternativ, disponibilă: fără un convertizor catalitic și sondă lambda, dar cu un multifuncţional sistem de aprindere şi de pregătire a amestecului. Din septembrie 1986, convertizorul catalitic a devenit o dotare standard pe toate modelele cu motoare pe benzină.

În ceea ce privește suspensia, componentele de pe puntea din faţă, inclusiv amortizoarele, erau identice cu cele ale sedanului. Puntea spate în format multi-link a fost combinată cu un sistem standard de control hidropneumatic a gărzii la sol.

Modelul break a avut succes de la bun început, convingându-și clienții în decursul a două facelift-uri și un timp total de producție care se întinde pe mai mult de zece ani. Evoluțiile îmbunătățite continuu și-au jucat, de asemenea, rolul în acest context. De exemplu, 4MATIC, noul concept de sistem AWD pentru autoturisme, a fost deja prezentat la IAA în 1985 pe modelele 300 TE și 300 TD Turbodiesel. Din aprilie 1987, 300 TE 4MATIC a fost lansat în producția de serie, urmată în august 1987 de 300 TD TURBO 4MATIC. Sistemul complex de tracțiune pe patru roți a fost disponibil la un cost suplimentar de 12.000 de mărci germane.

În septembrie 1989, Mercedes-Benz a introdus un facelift cuprinzător pentru break. Caracteristicile sale exterioare includ elemente cum ar fi uși și praguri cu inserţii din plastic, oglinzi exterioare vopsite și numeroase benzi cromate. Ferestrele laterale ranforsate au avut menirea de a reduce nivelul de zgomot ce pătrunde în interiorul vehiculului, iar scaunele revizuite pentru a spori confortul.

Noul pachet Sportline a devenit disponibil opțional pentru toate modelele cu tracţiune pe două roţi. Acesta aducea o suspensie modificată pentru o gardă la sol mai mică, anvelope mai late și scaune față cu suporturi laterale mai pronunţate, precum și un volan din piele, dar şi un levier al cutiei de viteze decorat cu piele.

Încă din septembrie 1988, modelul 200 de TE a completat gama de oferte cu un motor cu sistem de injecție. În 1988 și 1989, motoarele diesel au fost modernizate cu o cameră prealabilă cu injecție înclinată pentru a reduce emisiile de particule și poluanții. Unitatea M 104 cu șase cilindri, cu patru supape per cilindru, în noul 300 TE-24 (220 CP), a fost introdusă alături de facelift. Din iunie 1990, modelul 250 TD TURBO a fost produs exclusiv pentru export în Italia.

În septembrie 1992, motoarele cu patru supape și patru cilindri din seria M 111 au succedat predecesorii din seria M 102, găsite pe maşinile 200 TE și 220 TE. Motorul de trei litri din seria M 104 de pe 300 TE a evoluat în două variante cu volume de 3.2 și 2.8 litri, găsite respectiv pe 320 TE și 280 TE. Din 1992, airbag-uri, un sistem de blocare centralizată și oglinzile exterioare reglabile electric făceau parte din echipamentul standard al unui T-Modell.

Din iunie 1993, S 124 a devenit primul break Mercedes-Benz care a început să poarte denumirea de E-Class. Noua nomenclatură a urmat principiile aplicate clasei S și clasei C. De atunci şi până în prezent, denumirea modelului constă din litera E și o secvență de cifre derivate din capacitatea motorului, precum și indicatorul corespunzător pentru modelele alimentate de un motor diesel. De exemplu, 300 TD reprezenta deja E 300 Diesel Estate, deşi pe hayon era doar inscripția E 300 DIESEL.

În 1993, primele motoare diesel pentru autoturisme, cu patru supape per cilindru, au reprezentat o premieră mondială în clasa E. Unităţile OM 605 D 25 și OM 606 D 30, dotate cu un sistem de admisie prin rezonanță în trei etape, au generat mai mult cuplu și putere într-un interval de turaţii semnificativ îmbunătățit. În același timp, au fost proiectate să reducă consumul de combustibil la sarcină maximă cu până la 8%. Din 1993, toate modelele alimentate cu motorină au fost dotate şi cu un convertizor catalitic de oxidare, dar şi un sistem de recirculare a gazelor de eșapament.

Grila radiatorului este cea mai proeminentă caracteristică exterioară a acestui facelift. Aceasta a garantat un aspect uniform, în conformitate cu seria 140 a S-Class-ului și seria de modele 202 a C-Class. Indicatoarele de direcţie frontale prezentau acum lentile transparente, iar benzile de protecție ale barelor de protecție nu mai erau acum negre, ci vopsite în aceeași culoare ca şi a atașamentelor.

Mai aflaţi că o colaborare directă dintre Mercedes-Benz și AMG au dus la crearea unui vehicul de înaltă performanță – E 36 AMG cu 272 CP – în 1993. AMG a dezvoltat motorul de 3.6 litri în Affalterbach pe baza motorului standard M 104 cu o capacitate de 3.2 litri și astfel l-a transformat dintr-un short-stroke într-un long-stroke, printre altele. E 36 AMG Estate a fost livrat cu o transmisie automată cu patru trepte ca echipament standard și s-a lăudat cu o viteză maximă de 240 km/h!

Cu toate acestea, motorul de top introdus în 1993 nu a fost primul model E-Class Estate din seria 124 la care au lucrat specialiștii în performanță de la biroul de inginerie condus pe atunci de Hans Werner Aufrecht și Erhard Melcher. Chiar înainte de colaborarea oficială cu Mercedes-Benz, compania originală AMG a fost complet independent implicată în proiectarea și producerea de vehicule de înaltă performanță cu un motor V8 – aceste maşini sunt cunoscute cel mai bine sub denumirea “The Hammer”.

Variantele au variat de la 300 TE 5.0 cu o capacitate a motorului de 4.973 centimetri cubi la 300 TE 6.0 cu o capacitate a motorului de 5.953 centimetri cubi. Puterea varia de la 276 la 385 CP şi în prezent astfel de automobile sunt la mare căutare, dar şi costă.

Mercedes-Benz E 60 AMG Estate

Vezi şi:

Iti place articolul?