(video) BMW Nazca M12: Conceptul uitat de vreme care a definit viitorul supercarurilor
În martie 1991, la Salonul Auto de la Geneva, BMW a dezvăluit Nazca M12, un concept care a captivat publicul și presa internațională prin designul său radical și performanțele promițătoare. Denumirea „Nazca” evocă liniile misterioase ale geoglifei din deșertul Nazca din Peru, simbolizând precizia și misterul, în timp ce „M12” face referire la motorul V12 care propulsa această mașină.
Dezvoltat în colaborare cu renumitul atelier de design Italdesign Giugiaro, condus de legendarul Giorgetto Giugiaro, Nazca M12 a fost prima creație semnată de fiul său, Fabrizio Giugiaro, un tânăr designer de doar 26 de ani. Inspirat de mașinile de Formula 1 și prototipurile Group C, conceptul reprezenta o evoluție naturală a moștenirii lui M1, dar cu un accent pe exotism și tehnologie avansată pentru începutul anilor ’90.
Nazca M12 nu era doar un exercițiu de stil; era un prototip funcțional, testat în tunelul aerodinamic al BMW, care demonstra potențialul unei mașini de stradă cu ambiții de curse. Cu un coeficient aerodinamic de doar 0.26 Cd, obținut datorită caroseriei din fibră de carbon, modelul promitea o eficiență remarcabilă, fără aere agresive tipice supercarurilor epocii.
Acest debut a stârnit speculații intense: ar fi putut fi succesorul spiritual al lui M1, un supercar BMW capabil să concureze cu Ferrari și Lamborghini? Răspunsul a rămas, din păcate, la nivel de concept păstrat în muzeul mărcii, dar moștenirea sa persistă în istoria designului auto.
Designul Revoluționar: O Siluetă Inspirată de Curse
Designul lui Nazca M12, realizat de Fabrizio Giugiaro, îmbină estetica angulară a anilor ’70 cu acele curbe fluide inspirate din prototipurile de Le Mans. Caroseria, formată integral din fibră de carbon ușoară, măsoară 4.4 metri lungime, puțin peste 2 metri lățime și doar 1.1 metri înălțime, conferind un profil jos și agresiv, asemănător unui prototip de curse mai degrabă decât unui supercar de stradă.
Grila iconică BMW, cu ”rinichii” săi caracteristici, este sculptată în față, sub care se află o priză de aer pe toată lățimea și un splitter integrat. Farurile, inspirate de cele utilizate de BMW Z1, sunt acoperite de plexiglas transparent, flancate de un plan central în formă de săgeată care definește botul fix al mașinii.
Cockpitul este dominat de un dom de sticlă cu bară anti-răsturnare integrată, evocând un efect de seră futuristă. Ușile sunt unice: partea inferioară se deschide tradițional, în timp ce secțiunea superioară de sticlă se ridică în stil gullwing, oferind acces dramatic.
Interiorul, deși minimalist în concept, promitea un mediu exotic, cu accente de lux tipic BMW. Caroseria, testată în tunelul aerodinamic al BMW, evită elementele aerodinamice agresive, optând pentru o curățenie aerodinamică care sublinia puritatea designului. Această abordare a făcut din Nazca M12 un simbol al inovației italo-germane, combinând expertiza Italdesign cu ADN-ul BMW.
Motorul V12: Putere Brutală și Performanțe Mitice
Sub caroseria sa exotică, Nazca M12 ascundea un motor BMW M70B50 V12 de 5.0 litri, împrumutat de la modelele 750i și 850i, care dezvolta 300 CP. Montat longitudinal în poziție centrală, motorul era cuplat la o cutie manuală ZF cu 5 trepte, prin intermediul unei flanșe special concepută, direcționând puterea către roțile spate.
Cu o greutate totală de doar 1100 kg, raportul putere-greutate era impresionant, permițând un sprint de la 0 la 100 km/h în aproximativ 4.5 secunde și o viteză maximă de 297 km/h, foarte aproape de pragul magic de 300 km/h pentru epocă!
Această configurație făcea din Nazca M12 o mașină de vis: un V12 aspirat natural, cu un sunet gutural și rafinat, propulsând un șasiu din fibră de carbon inspirat de F1. Testele în tunel au confirmat eficiența aerodinamică, cu un Cd de 0.26 care minimiza rezistența, permițând performanțe de top fără o bodykit cu aripi atașate.
Deși nu a intrat în producție, motorul V12 a rămas un element iconic, amintind de ambițiile BMW din anii ’90 de a concura în segmentul supercarurilor.
Evoluții și Variante: De la M12 la Nazca C2
Nemulțumit de anumite aspecte ale designului inițial, BMW a realizat o versiune revizuită, Nazca C2, prezentată la Tokyo Motor Show în octombrie 1991. Aceasta era mai orientată spre producție, cu rafinamente aerodinamice subtile și un motor V12 la care au umblat cei de la Alpina, care au reușit să stoarcă încă 50 de CP.
Modelul C2 avea o parte frontală reproiectată (farurile au fost mutate lângă grila radiatorului). În plus, modelul C2 a primit scaune fixe de curse și trei spoilere în spate, pentru a sublinia statutul său inspirat de curse. Modelul C2 cântărea, de asemenea, cu 100 kg mai puțin decât M12, iar limitatorul de viteză maximă a fost mutat în sfârșit la 311 km/h.
O variantă open-top, Nazca C2 Spider, a urmat în 1993, fiind prezentată la Marele Premiu de Formula 1 din Monaco. Mașina fusese echipată cu un V12 de 5.6 litri (380 CP) de la 850 CSi. Iar cutia de viteze cu cinci trepte a fost înlocuită cu una în șase trepte, la fel mecanică.
C2 Spider avea panouri de sticlă detașabile în locul ușilor semi-gullwing ale modelului coupe, transformând-o într-un roadster, împreună cu un capac modificat al motorului. Piesele detașabile erau depozitate în compartimentul pentru bagaje din partea frontală a mașinii și puteau fi reinstalate rapid.
Un roll-bar superior în culoarea mașinii a fost montat pentru a întări șasiul și a compensa pierderea panourilor de sticlă detașabile. Colectorul de admisie al motorului a fost reproiectat pentru a permite funcționarea în aer liber.
Impactul Cultural: De la Jocuri Video la Colecții Regale
Aceste evoluții au demonstrat flexibilitatea conceptului, dar BMW a renunțat la producție din cauza pieței limitate pentru un supercar cu o caroserie din carbon și V12, în contextul presiunilor economice și de emisii.
Din informațiile disponibile public se cunosc următoarele: cu permisiunea BMW (licență) au fost construite în total trei prototipuri de M12 – cel argintiu de expoziție, plus alte două, cel mai probabil ambele pentru Familia Regală din Brunei! Unul din cele două din garajul sultanului are un exterior și un interior albastru, volan pe dreapta și motorul S70 modificat de Alpina.
Nazca M12 a depășit și granițele auto, apărând în jocuri precum Need for Speed II: Special Edition și alte titluri, unde era prezentat ca Italdesign Nazca C2, nu BMW, reflectând colaborarea.
Vezi neapărat: (foto) Apariție neobișnuită la teste. Să fie acesta noul BMW M1 electric?
Cmentariile sunt închise