(foto) Top 10 cele mai frumoase decapotabile clasice produse în Statele Unite ale Americii

Poate nicăieri şi niciodată în lume decapotabilele nu au fost atât de populare cum s-a întâmplat în anii ’50-’60 în SUA.

Colegii de la portalul Motor au adunat cele mai frumoase şi neobişnuite maşini fără acoperiş care au existat în perioada când prospera Rock ‘n’ Roll-ul şi cinematografele în aer liber.

1. Decapotabila Chevrolet Impala a apărut în anul 1958 şi era un reprezentant de lux al familiei Bel Air. Versiunea se deosebea printr-un decor scump al interiorului şi o echipare de bază bogată.

Maşina era comercializată sub sloganul “luxul, accesibil pentru fiecare american”.

Începând cu anul 1959, Impala a devenit un model independent, care era oferit în caroserie coupe, sedan, hard top şi cabrio. Gama de motoare includea propulsoare cu şase şi opt cilindri, cel mai puternic fiind un agregat V8 de 5.7 litri cu 335 CP.

A treia generaţie Chevrolet Impala, lansată în 1961, a primit un nou design. Maşina a rămas fără “aripioarele” din spate, devenind mai simplu, însă acest lucru nu i-a stricat imaginea în ansamblu.

Versiunea sport Impala SS 427 Convertible punea la dispoziţia clienţilor o doză bună de performanţă, datorită motorului imens de sub capotă – un V8 de 7 litri care genera 425 CP.

2. Vârful de gamă al modelelor Cadillac cu două uşi – Eldorado – a apărut în anul 1953. Coupeul şi varianta cabrio şi-au primit numele în cinstea jubileului de “aur” al companiei americane, care a împlinit atunci 50 de ani.

Pentru maşinile cu o caroserie de tip închis se folosea numele de cod “Seville”, iar pentru cele deschise – “Biarritz”, în cinstea unei staţiuni de pe litoralul de sud al Franţei.

Următoarea generaţie Eldorado (1959) se deosebea prin cele mai mari “aripioare” dintre toate maşinile decapotabile de atunci.

După 1963, designul Cadillac Eldorado s-a schimbat radical. Compania a renunţat la celebra formă posterioare, renunţând atât la “aripioare”, cât şi la pragurile laterale care astupau roţile din spate.

Totuşi, Eldorado a rămas cel mai scump model din gamă. Echiparea standard a maşinii era compusă din servodirecţie, frâne performante, transmisie automată şi scaune cu reglare electrică. Sub capotă era un motor de 7 litri care dezvolta 340 de cai putere.

3. Un asemenea motor de şapte litri era instalat şi pe modelul de Ville, lansat în anul 1964. Agregatul a făcut ca maşina de 5.6 metri lungime să fie cea mai rapidă din categoria sa, în ceea ce priveşte accelerarea de la 30 la 80 de km/h.

Cadillac de Ville putea fi comandat cu volan reglabil în şapte poziţii, sistem automat de climatizare, scaune încălzite, dar şi nişte faruri “inteligente” care se aprindeau automat când afară însera.

Pentru decapotabilă mai erau puse la dispoziţie o mulţime de variante de design interior. Doar tipurile de piele erau patru la număr.

4. Decapotabila Lincoln Continental care a apărut în 1961 a fost prima maşină deschisă cu patru uşi, produsă de un gigant auto după cel de-al Doilea Război Mondial.

Caracteristica care făcea modelul cunoscut erau uşile din spate care se deschideau contra direcţiei de deplasare (suicide doors).

Automobilul era unul luxos la vremea sa – planşa de bord şi uşile erau decorate cu furnir din lemn de nuc. Toate maşinile vândute aveau o garanţie de 2 ani sau cum se spunea atunci “o garanţie de la bara de protecţie la bara de protecţie”.

5. Edsel Citation a apărut în anul 1958 şi era vârful de gamă al unui brand premium care aparţinea concernului Ford. Decapotabila era propulsată de un motor V8 care avea un volum de 6.7 litri şi genera 345 de cai putere.

Transmisia maşinii era una automată de model Teletouch. Butoanele de control a acesteia erau amplasate fix pe centrul volanului. Original, nu?

În procesul de construcţie a caroseriei se folosea crom, oţel inoxidabil şi chiar aluminiu anodizat.

Cei drept, Edsel Citation este considerat unul dintre cele mai urâte automobile de atunci. În mare parte din cauza grilei neobişnuite a radiatorului cu a sa formă ovală. Oamenii porecleau elementul maşinii “hamul calului” sau “scaunul de pe toaletă”.

6. Ford Fairlane 500 Skyliner, produs între anii 1967-1959, este considerat primul cabrio de serie cu sistem electric de rabatare/instalare a acoperişului hard top.

Procesul de rabatare/instalare a acoperişului dura circa 40 de secunde, iar mecanismul era compus din 6 electromotoare, 10 solenoizi şi patru mecanisme de blocare pe acoperiş.

Lungimea totală a cablurilor electrice instalate în această maşină ajungea la 186 de metri!

Skyliner măsura 5.35 metri în lungime şi avea un habitaclu destul de larg pentru a transporta comod cinci pasageri. Însă, maşina nu avea un spaţiu de depozitare a bagajelor şi asta pentru că acoperişul ocupa tot locul destinat pentru acestea.

7. Oldsmobile Starfire a apărut la mijlocul anilor ’50 şi a fost numită astfel în cinstea unuia dintre primele avioane cu reacţie Lockheed F-94 Starfire. Decapotabila avea sub capotă un motor foarte puternic cu opt cilindri, poreclit “Rocket”.

A doua generaţie Oldsmobile Starfire a fost prezentată la începutul anilor ’60 şi a fost prima maşină americană care avea un levier amplasat pe tunelul central şi nu în spatele volanului cum era obişnuit.

Ultimele decapotabile Starfire au părăsit linia de producţie în anul 1966. 10 ani mai târziu Oldsmobile a readus la viaţă modelul, numai că în caroserie coupe.

8. Versiunea cabrio Buick Electra a primit în denumire numărul “225” care nu reprezenta altceva decât lungimea maşinii – 225 de inci sau peste 5.7 metri.

Maşina avea propriul element care o făcea populară – “aripioarele” care avea o formă specială “Delta Fins”, făcându-se referire la moda “aerocosmică” din acea perioadă.

Ulterior, acestea au fost scoase de pe model, şi asta pentru că acopereau câmpul vizual al şoferului în timpul parcării.

9. Ford Thunderbird a fost numit în cinstea unei păsări din mitologia amerindienilor care avea o putere supranaturală.

Odată cu T-Bird, la sfârşitul anilor ’50 a apărut o nouă categorie de maşini – Personal Luxury Car. Aşa erau numite automobilele în care luxul şi confortul personal erau mai apreciate decât practicabilitatea.

În anul 1962 Ford a lansat o versiune specială a Thunderbird – Sports Roadster.

Decapotabila avea un acoperiş special din fibră de sticlă, care pe lângă că acoperea al doilea rând de scaune, mai transforma automobilul cu patru locuri într-un roadster cu tetiere aerodinamice.

10. Pontiac Bonneville era considerată cea mai scumpă şi mai luxoasă decapotabilă produsă în SUA, în anii ’60. Cartea de vizită a Pontiac-urilor din acea perioadă era grila radiatorului despărţită în două – un semn de respect faţă de modele clasice lansate la sfârşitul anilor ’30.

Bonneville avea sub capotă un V8 de 7.5 litri volum şi care dezvolta 370 de CP.

11. BONUS

Roadsterul Kaiser Darrin (1954) este unul dintre cele mai rare şi neobişnuite automobile din acest top şi din categoria sa.

Automobilul sport avea nişte uşi cu o construcţie unică. Acestea nu se deschideau şi se împingeau înăuntrul aripilor caroseriei.

Totodată Darrin a devenit primul automobil sport şi fără acoperiş de pe piaţă care avea o caroserie făcută integral din fibră de sticlă.

Iniţial sub capotă erau instalate motoare cu şase cilindri Willys (2.6 litri), cuplate la transmisii mecanice cu trei rapoarte sau transmisii automate.

Ulterior au apărut agregate V8 de la Cadillac, care dezvoltau 300 de CP, suficient pentru a face maşina una dintre cele mai rapide din acea perioadă de timp.

Proiectul Kaiser Darrin a avut o durată de viaţă de 1 an. Roadsterul nu a putut ţine piept concurenţei din partea modelului Chevrolet Corvette (care era mai ieftin) şi a fost scos definitiv din producţie în anul 1955.

În prezent mai pot fi văzute pe străzi câteva exemplare ale acestor bijuterii. Altele se pot regăsi în colecţii private sau pot fi vândute la licitaţii cu sume fabuloase. Chiar şi aşa, toate acestea reprezintă un capitol extrem de interesant în istoria industriei auto din SUA.