(video) Din 2015, în Moldova, sumele achitate pentru infrastructura rutieră nu ajung integral la drumuri

Acum ştirile şi articolele noastre sunt şi pe Telegram! ABONEAZĂ-TE!
Le puteţi şi comenta acolo 😉
Abonaţii văd şi conţinut EXCLUSIV!

Economistul Veaceslav Ioniță a oferit recent o radiografie extrem de critică a modului în care sunt gestionați banii destinați drumurilor în Republica Moldova. Cu referire la cifre și exemple concrete a declarat că, de peste un deceniu, statul nu mai direcționează integral către Fondul Rutier accizele și taxele plătite de șoferi – bani care, teoretic, ar trebui să asigure întreținerea și dezvoltarea infrastructurii rutiere.

Rezultatul acestei subfinanțări cronice se vede acum cu ochiul liber: drumuri degradate masiv după doar câteva cicluri de îngheț-dezgheț în iarna 2025–2026.

Cât plătește de fapt un șofer moldovean pentru drumuri – calculele reale

Un deținător mediu de autoturism suportă anual costuri de aproximativ 10.000 de lei legate direct sau indirect de mașină. Din aceștia:

• circa 2000 de lei reprezintă taxa anuală pentru mijloace de transport – sumă care merge integral în bugetele locale și ar trebui folosită pentru întreținerea drumurilor din sate și orașe;
• la un plin mediu de 800 de lei, aproximativ 140 de lei este TVA (merge la bugetul de stat pentru cheltuieli generale);
• acciza pe combustibil reprezintă alți între 300 și 400 de lei per plin;
• la un consum mediu anual, un șofer contribuie cu 3000–4000 de lei strict din accize – bani care, conform legii, ar trebui să ajungă la Fondul Rutier pentru drumuri.

Total: un șofer mediu scoate din buzunar între 4000 și 5000 de lei pe an exclusiv pentru infrastructura rutieră.

Doar doi ani de finanțare corectă – apoi a început deviația

Însă, subliniază Ioniță, din 2015 încoace guvernul nu mai respectă angajamentul de a direcționa 80% din accize către drumuri – angajament luat în fața partenerilor externi (inclusiv Banca Mondială) și respectat doar în 2013 și 2014.

În 2012–2013, Republica Moldova a negociat cu instituții internaționale angajamentul ferm: 80% din accizele pe carburanți să meargă la Fondul Rutier. Acest procent a fost respectat doar în 2013 și 2014 – singurele două perioade din ultimii 30 de ani de independență în care drumurile au beneficiat de o finanțare aproape normală. De atunci, o parte semnificativă din accize a fost redirecționată către alte cheltuieli: pensii, salarii, deficit bugetar, subvenții.

„Guvernul a luat banii șoferilor și i-a folosit în alte scopuri – asta nu e altceva decât furt de la drumuri”, afirmă economistul. El estimează că anual lipsesc 1–1,5 miliarde de lei doar pentru întreținerea minimă a rețelei existente.

Cât ar costa întreținerea normală – și cât se alocă de fapt

Pentru ca rețeaua de drumuri să rămână în stare decentă, ar fi necesari anual circa 3–3.5 miliarde de lei doar pentru întreținere curentă (reparații, plombări, curățare șanțuri, marcaje etc.). La asta s-ar adăuga încă 3 miliarde pentru dezvoltare (drumuri noi, lărgiri, poduri). În realitate:

• se alocă sub 2 miliarde de lei pe an pentru întreg sectorul rutier;
• din aceștia, o parte merge pe construcții noi (vizibile politic), iar întreținerea rămâne cronic subfinanțată;
• consecința: anual degradarea naturală distruge 400–500 km de drumuri, în timp ce se repară doar 300–400 km.

Ioniță vorbește chiar de ani în care lungimea drumurilor naționale scădea efectiv: sectoare întregi deveneau impracticabile și erau radiate din evidență – „se transformau în arătură”.

Impactul asupra buzunarului cetățeanului – costuri ascunse de miliarde

Subfinanțarea drumurilor generează costuri suplimentare uriașe pentru șoferi:

• reparații suplimentare la mașini (amortizoare, anvelope, jante, suspensie) – estimate la 6–10 miliarde de lei anual la nivel național;
• timp pierdut în ambuteiaje, pe drumuri proaste, cu viteză redusă – pierderi economice de miliarde suplimentare;
• riscuri crescute de accidente din cauza infrastructurii dregradate.

„Șoferul plătește de trei ori: o dată la stat pentru drumuri, a doua oară la service pentru reparații și a treia oară prin timp pierdut și riscuri”, concluzionează Ioniță.

Modificarea din 2023 – o lovitură suplimentară

În 2023, în plină criză economică, guvernul a modificat iarăși legislația: banii din accize alocați inițial exclusiv pentru drumuri au devenit utilizabili de primării și pentru alte cheltuieli (salarii, alte priorități locale).

Ioniță consideră această decizie o greșeală gravă: „Autonomia locală nu înseamnă dreptul de a lua banii șoferilor și de a-i folosi la alte lucruri”. Chiar dacă mulți primari nu s-au atins de acești bani, riscul există și este real – mai ales în condiții de criză bugetară.

Lecție dură pentru următorii ani

Degradarea accelerată din iarna 2025–2026 nu este un accident climatic – este rezultatul a peste 10 ani de subfinanțare sistemică. Ioniță avertizează: fără o revenire urgentă la alocarea integrală a accizelor către Fondul Rutier și fără o prioritizare clară a întreținerii (nu doar a construcțiilor vizibile politic), drumurile vor continua să se deterioreze rapid.

„Am crezut că am descoperit motorul veșnic – nu reparăm, nu se vede nimic. Acum motorul s-a stricat și trebuie miliarde ca să-l reparăm”, a concluzionat economistul.