(foto/video) Premieră: Rolls-Royce Landspeed Collection

Rolls-Royce a pregătit o nouă colecţie de automobile – Landspeed Collection. Aceasta a fost făcută cu inspiraţie din viața remarcabilă a lui George Eyston și de performanţele sale record. De asemenea, are legături estetice puternice cu peisajul unic, parcă din altă lume, al întinderilor de sare din Bonneville (statul american Utah), acolo unde al său Thunderbolt l-a făcut cel mai rapid om de pe Pământ.

Caracteristici cheie:

• Noua colecție Rolls-Royce este compusă din modele Wraith Black Badge și Dawn Black Badge. Special pentru aceasta s-au combinat culorile Black Diamond Metallic cu cea nouă Bonneville Blue (nuanţa, sub lumina soarelui, trece de la albastru deschis la argintiu).
• Landspeed Collection marchează recordurile stabilite de inginerul şi căpitanul britanic George Eyston cu Thunderbolt, un vehicul alimentat de două motoare aero Rolls-Royce R V12 (detalii despre el vezi sub galeria foto)!
• Elementele decorative din habitaclu amintesc de Bonneville Salt Flats din Utah, acolo unde Eyston a atins mai multe viteze incredibile între anii 1937 şi 1938. Textura fisurată a suprafeţei sării din această zonă pustie este perfect reprodusă pe lemnul natural printr-un proces minuţios de tăiere computerizată, iar perforaţia de pe volan imită linia întunecată, urma care a apărut pe sare în timpul deplasărilor record.
• Tavanul Starlight Headliner descrie cu precizie cerul nopții din ziua de 16 septembrie 1938, când Eyston a stabilit al treilea și ultimul său record de viteză pe uscat de 357,497 mph (575,335 km/h), unul care a fost în vigoare timp de 341 de zile. Tavanul conţine 2.117 “stele” din fibră optică plasate individual – cel mai mare număr dintr-un Rolls-Royce Wraith Starlight Headliner prezentat vreodată!
• Siluete ale Thunderbolt-ului pierdut de mult timp și cele trei viteze record sunt gravate cu laser pe tunelul central, pe suprafeţe din aluminiu anodizat. Pe modelul decapotabil, pe cascada dintre scaunele posterioare, a fost gravat un peisaj al munţilor Silver Island de la orizontul Bonneville.
• Detaliile subtile de pe portiera din partea şoferului reproduc în mătase culorile panglicilor onorifice care i-au fost acordate lui Eyston în timpul vieții sale.

Producția maşinilor din colecţie se limitează la doar 35 de coupeuri și 25 de decapotabile. Preţul de start nu s-a anunţat pentru că toate sunt deja alocate clienţilor.

Născut în 1897, George Eyston a fost fascinat de sportul cu motor din copilărie, concurând atât cu mașini, cât și (sub un pseudonim) cu motociclete în timp ce era încă la școală! Licența în inginerie la Trinity College din Cambridge, i-a fost întreruptă de Marele Război, în care a slujit cu distincție, obţinând gradul de căpitan și distincţia Crucea Militară. Ulterior a petrecut anii 1920 și 1930 dezvoltând și conducând mașini de curse. Inventatorul talentat, a deținut, de asemenea, o serie de brevete, în special în domeniul supraalimentării.

În 1935, Eyston a fost printre primii piloţi britanici care a trecut oceanul şi a călătorit până la celălalt capăt al Americii pentru a ajunge în Utah, acolo unde a stabilit noi recorduri de viteză cu o maşină botezată Speed of the Wind. Ulterior, a primit Trofeul Segrave, acordat “cetățeanului britanic care a demonstrat abilități remarcabile, curaj și inițiativă pe uscat, apă și în aer”.

În 1937, s-a întors la Bonneville Salt Flats și a continuat să stabilească trei recorduri mondiale de viteză terestră deja cu Thunderbolt. Această mașină extraordinară avea trei osii, opt roți și cântărea șapte tone, de unde şi poreclele-i “behemoth” sau “leviathan”. Corpul său a fost realizat din aluminiu și, în forma sa originală, avea un profil ascuțit, greu, acoperit cu o coadă triunghiulară mare.

Thunderbolt a fost propulsat de o pereche de motoare V12 supercharged – Rolls-Royce R – fiecare având un volum de 37 de litri şi producând peste 2.000 de CP! Aproximativ 19 unităţi au fost fabricate vreodată: într-adevăr, erau atât de rare încât motoarele Thunderbolt au avut o carieră anterioară în hidroavionul Supermarine S6.B, câștigător al Trofeului Schneider, care ar pus bazele legendarului Spitfire.

Astăzi, cele două motoare R ale Thunderbolt sunt păstrate la Royal Air Force Museum din Hendon și Muzeul de Ştiinţă din Londra. Mașina însăși a fost pierdută. După ce a fost expusă la Expoziția Centenară din 1940 din Noua Zeelandă, a fost plasat într-un depozit, dar a fost distrus din păcate în 1946, când au luat foc 27.000 de baloturi de lână, adăpostite în aceeași încăpere.

Eyston și-a stabilit recordurile pe International Speedway, o secțiune special compactată a Bonneville Salt Flats, care are o lungime de 16 km şi o lăţime de 24 metri. Terenul este perfect plat în toate direcțiile și strălucește în alb strălucitor în bătaia luminii soarelui. Absenţa unor reperelor și reflexiile feroce fac din deplasarea pe acest drum una extrem de dificilă la viteză mare.

George Eyston însuși a comentat: “Pe suprafaţa de sare, care trebuie pregătită cu grijă, am pictat una sau mai multe linii negre pe toată lungimea. Aceste linii servesc drept ghidaje și previn rătăcirea șoferului, căci erorile de câțiva metri în direcție ar putea duce la rezultate dezastruoase. Vedeţi, fiţi atenţi, s-ar putea să conduceți la câțiva metri distanță de linia absolută, s-ar putea întâmpla altceva și veți obține câțiva metri în plus și, credeți-mă, nu vă veți mai întoarce niciodată”.

După cum a recunoscut britanicul, abaterea de pe International Speedway ar fi fost extrem de periculoasă, în special având în vedere greutatea enormă a lui Thunderbolt. Ca răspuns, echipa lui Eyston a aplicat linii întunecate pe suprafața sării pentru ca Eyston să le urmeze, aceasta fiind singura soluţie de a menține Thunderbolt drept la o viteză de peste 350 mph.

Thunderbolt a fost inițial lăsat nevopsit, ceea ce a provocat o problemă neașteptată. În timpul primelor încercări de înregistrare a vitezei record, echipamentul de sincronizare foto-electrică a timpului şi vitezei nu a reușit să detecteze corpul său lustruit din cauza albului arzător al suprafeței pustiului, făcând imposibilă sincronizarea exactă.

Soluția simplă a lui Eyston a fost de a picta o săgeată mare, neagră, cu un cerc galben pe lateral, pentru a spori vizibilitatea în timpul deplasărilor cu viteză mare. Accentele galbene strălucitoare de pe aceste maşini aduc un omagiu acestei viziuni.