Se văd şi fără a-l conduce. Truckiştii americani au găsit în noul Tesla Semi o mulţime de neajunsuri
La începutul lunii decembrie, Tesla a introdus versiunea de producție mult așteptată a truck-ului electric de clasă 8, numit Semi. Reacția truckiştilor profesioniști nu a întârziat să apară, aceștia întocmind deja o listă impresionantă de pretenții, şi asta fără să-l conducă.
De la apariţia prototipului până la versiunea de producție a Tesla Semi au trecut cinci ani, dar conceptul nu s-a schimbat fundamental în toată această perioadă de timp. Cabina cu aspect masiv, cu un deflector superior integrat, este concepută pentru un singur șofer care stă în centru, iar un scaun pentru un pasager în spate, în dreapta, este văzut drept unul „de urgență” şi neconceput pentru călătorii lungi.
Conducători de maşini grele din occident, după ce s-au uitat la aspectul versiunii de serie a cabinei, au rămas perplecşi și au început să-și împărtășească impresiile pe rețele de socializare. Opinii au fost adunate şi publicate în ziarul Cowboy State Daily.
De exemplu, din cauza formei specifice a cabinei, nu oferă geamuri electrice, așa că pentru operațiuni simple “casnice”, cum ar fi achitarea taxei de drum prin fereastră sau pentru a purta o scurtă conversație cu cineva din afara cabinei, șoferul va trebui să se ridice de pe scaun și să deschidă toată ușa.
Dacă afară este murdar și/sau umed, mersul constant de la scaun la uşă va face rapid cabina murdară. Alt minus: elementar să te așezi pe scaun şi să-ţi scuturi încălțămintea în afara cabinei, de aceeaşi zăpadă, este imposibil.
Poziţia centrală în cabină pare să ofere o vizibilitate bună, dar pe drumurile europene înguste, unde deseori se fac depăşiri, acesta este un minus: șoferului, din cauza lăţimii cabinei, îi va fi dificil să aprecieze când şi cât de mult intră pe contrasens în timpul startului manevrei propriu-zise. Camerele rezolvă parțial această problemă, dar în condiții de vizibilitate redusă, camionagiii au mai multă încredere în ochii proprii.
Este clar că Tesla Semi a fost dezvoltat pentru a fi utilizat mai mult cu un sistem de pilotare semi automatizată, dar compania nu l-a finalizat odată cu startul livrărilor și nu se știe când va fi gata.
Alt neajuns major: nu există nicio suprafaţă, nu mai vorbim de cameră de dormit, în cabina lui Semi. Probabil Tesla s-a gândit că, deoarece autonomia acestui truck nu depășește 800 de km, șoferul nu ar trebui să doarmă, dar mulți iau totuși pauze scurte de somn chiar dacă au de parcurs distanţe similare. Un pat ar fi, de asemenea, la îndemână în timpul opririi la stațiile de încărcare, dacă este necesar de parcurs după asta un traseu mai lung.
O înclinare mare a parbrizului înseamnă că murdăria și zăpada se vor acumula pe el, inclusiv cea care va coborî de pe deflector. Este destul de dificil de curăţat o astfel de suprafaţă mare din sticlă. Un truck obișnuit cu geam frontal practic vertical şi îngust este mult mai convenabil în acest sens.
Oglinzile exterioare de pe brațele lungi vor fi, de asemenea, greu de curățat de murdărie: va trebui de părăsit cabina şi de folosit un instrument special. Într-un truck obișnuit este suficient de coborât geamul uşii și de întins mâna cu o cârpă. Iar vara, un parbriz puternic înclinat va crea un efect de seră în cockpit, necesitând mai multă energie pentru a-l face răcoros.
Cele două ecrane mari în locul unui panou de instrumente tradițional este o altă decizie controversată: pe timp de vreme însorită nu se vor vedea ideal, iar pe timp de noapte vor fi prea luminoase, mai ales dacă se afișează permanent imagini de la camere pentru orientare. În plus, șoferul va fi deseori distras, deoarece este imposibil de folosit ecranele tactile orbește.
Truckiştii americani, dintre care mulți conduc 1000 km sau mai mult pe zi, sunt îngrijorați cel mai mult de de timpii de pauză pentru reîncărcare, pentru comparaţie fiind nevoie de 5, maximum 10 minute pentru a umple rezervoarele de benzină sau motorină.
Tesla intenționează să folosească terminale de 1 MW pentru a încărca Semi (70% în aproximativ 30 de minute), dar există deocamdată puţine de acest gen, iar încărcarea de la stații mai slabe poate dura ore, mai ales pentru a adăuga ultimele procente. O rețea suficientă de Megachargere ar putea fi la câteva decenii distanță.
Chiar și cu un 1 MW putere, în mod clar durează mai mult de o oră pentru a încărca complet bateria lui Semi până la 100%, deşi Tesla nu a dezvăluit oficial timpul necesar în acest sens.
Ernie Navarrete, un truckist din El Paso, Texas, a spus că îşi poate alimenta în aproximativ șapte minute maşinăria pe care o conduce. În cazul lui Semi, iar trebui să-l încerce de două ori pe zi, ceea ce i-ar face ziua de muncă mai lungă cu cel puţin 46 de minute. „Nu sunt un fan al truck-urilor electrice. Poate în viitor”, a adăugat Navarrete.
Elon Musk a susținut că un Tesla Semi îl va costa pe proprietar 1.26 dolari per milă, comparativ cu 1.51 dolari per milă pentru un truck pe motorină, dar a mai susținut că Megacharger-urile vor fi alimentate în întregime de energie solară. Acest lucru ar necesita peste jumătate de milion de hectare de panouri solare pentru a satisface cei 504 terawați de putere necesari, și asta pe lângă o cantitate astronomică de baterii.
Tesla pare să înțeleagă că Semi nu este perfect, așa că după evenimentul scurt de prezentare şi înmânare a primelor exemplare nu a existat o sesiune tradițională de întrebări și răspunsuri, iar lui Elon Musk chiar nu-i place să răspundă la întrebări incomode.
Perspectivele comerciale ale Tesla Semi sunt, de asemenea, o întrebare deschisă: compania nu a dezvăluit nici prețurile actuale, nici volumele de producție planificate. Primele unităţi le-au primit cei de la PepsiCo, dar când le va ajunge rândul clienţilor privaţi/particulari nu se ştie.
Cmentariile sunt închise