(video) Poate singurul GAZ 24-10 Volga din SUA a ajuns pe mâinile lui Doug DeMuro. Ce l-a amuzat cel mai mult

Pe mâinile poate cel mai popular vlogger și jurnalist auto american Douglas DeMuro a ajuns inevitabil şi un GAZ 24-10 Volga, însă a găsit modelul nu în Federaţia Rusă, ci în California, acolo unde locuieşte în prezent.

O mașină vopsită într-un gri deschis şi produsă în 1988 i-a fost oferită de unul dintre spectatorii său, care i-a spus că acesta ar fi singurul exemplar de peste ocean şi că îi aparţine tatălui său care este un imigrant originar din Armenia sovietică (şi-a cumpărat-o din nostalgie pentru patrie).

DeMuro şi-a început recenzia prin a-şi exprima uimirea – privind mașina din exterior, nu-i venea să creadă că anul producției îi este 1988.

„Această mașină este cu doar doi ani mai veche decât Lexus LS400! (prima generaţie)”, a exclamat el, în timp ce explicase că de fapt GAZ 24 a fost produs din 1970 și la capitolul design exterior arată exact ca o mașină de la începutul anilor 70, motivul fiind reținerea sa pe linia de producţie fără a mai primi careva retuşuri stilistice. Guvernul sovietic a amânat în mod constant procesul de modernizare și, în cele din urmă, modelul 24-10 care a apărut în 1985 arăta uşor diferit la exterior faţă de ce prezenta originalul GAZ 24.

Habitaclul şi designul său nu l-a impresionat mai puţin. Mașina, care era poziționată după standardele sovietice ca fiind una de lux, nu avea nici măcar buzunare pe partea interioară a uşilor, nici aer condiționat, nici suporturi pentru pahare normale şi nici chiar un turometru!

Ceasul de pe partea stângă a panoului de instrumente l-a amuzat: indicatorul nivelului de combustibil, a uleiului, a temperaturii şi a voltajului acumulatorului au nişte „monitoare” neinformative, care pot fi descrise prin acele segmente afişate, doar că starea lucrurilor e bună, normală sau proastă. Nici cele patru elemente glisante pentru controlul temperaturii interioare nu l-au lăsat mască în termeni de design.

În linii generale, interiorul sedanului a fost descris ca fiind unul tipic maşinilor din anii 70, iar singurul detaliu care pare relevant pentru anii 80 este volanul cu trei spiţe. Pe de altă parte, Doug a lăudat designul grafic al logoului GAZ – configurația și creasta din partea de sus i-a adus aminte de insigna folosită pe timpuri de Cadillac, în timp ce acel cerb evocă asocieri cu forța și reprezintă un pas încrezător înainte.

A fost plăcut surprins de prezența unei antene radio cu mecanism electric de închidere/deschidere, element care pe maşinile americane a apărut abia la sfârşitul anilor 80 – începutul anilor 90, în timp ce pe GAZ 24-10 existase de la bun început. Funcţionează neobişnuit şi caracteristica anti orbire a oglinzii interioare retrovizoare cu acţionare manuală – nu se mişcă întreaga oglindă ci doar unghiul elementului reflectorizant din interior se schimbă, o idee pe care vloggerul nu a mai văzut-o niciodată pe niciun alt model de maşină.

În mod surprinzător, Volga are mult spațiu pentru pasagerii din spate, dar, în același timp, nu sunt prevăzute funcții sau dotări suplimentare pentru confort, cu excepția cotierei centrale şi a unor scrumiere. Uimit a fost şi de lipsa centurilor de siguranţă pentru ocupanţii din spate, fără de care în vecii vecilor nu s-ar fi putut înregistra această maşină pentru a se vinde în SUA.

Iar originala şi deja vechea trusă medicală de prim ajutor l-a dat gata. În aceasta există mai multe sticle mici cu lichid şi americanul nu şi-a putut explica care este şi pentru ce. Râsul homeric a fost cauzat şi de un ambalaj cu cărbune activ: „De ce este nevoie de astfel de pastile într-o trusă de prim ajutor?!”, făcând aluzie că acestea există la bord, însă elementare centuri de siguranţă pentru pasagerii din spate lipsesc.

În mișcare, Volga cu un motor ZMZ de 100 CP nu corespunde nici standardelor din anii 70. Poate fi comparat cu mașinile din anii 60, crede DeMuro: „Automobilul este prea lent, rulează și trebuie să depuneți un efort destul de mare pentru a roti volanul, deoarece nu există servodirecție în mecanism”. În concluzie a menționat că a fost foarte interesant pentru el să încerce o mașină sovietică adevărată, iar în mişcare aceasta s-a dovedit a fi destul de confortabilă.