Anul acesta marchează cea de-a 50-a aniversare a modelului Lamborghini Urraco, prezentat la Salonul Auto de la Torino la sfârșitul lunii octombrie din 1970. Acest model s-a remarcat imediat pentru că a introdus soluții tehnice foarte inovatoare pentru acea vreme, mulțumită contribuției inginerului Paolo Stanzani, tatăl tehnic al Urraco și directorul tehnic al Lamborghini la acea vreme.
Stilul proiectului a fost încredințat renumitului designer Marcello Gandini, care în acea perioadă era designer principal pentru Carrozzeria Bertone.
Urraco este un coupe rapid cu o configuraţie de locuri 2+2, cu motor V8 montat în partea posterioară a maşinii (însă în faţa osiei locale pentru a păstra aspectul mid-engine) și o suspensie independentă cu elemente MacPherson atât în față, cât și în spate, pentru prima dată pe o mașină de producţie în serie.
Prezentat inițial cu un V8 de 2.5 litri, care livra 220 CP la 7.800 rpm și cu ajutorul căruia putea atinge viteza maximă de 245 km/h, Urraco a prezentat dubla noutate a unui motor cu opt cilindri și cu distribuție cu un singur arbore cu came per banc.
Rafinamentul tehnic a fost completat de utilizarea unui cap motor “Heron chamber” cu partea interioară plană și camera de ardere conținută într-o depresiune în partea de sus a pistonului. Această combinație de soluții a făcut posibilă utilizarea unui raport de compresie mai mare fără a crește costurile. O altă noutate pentru Lamborghini au fost cele patru carburatoare Weber 40 IDF1 cu dublu corp.
Sistemul de producție pentru mașină a fost o altă inovație, planificată încă din primele etape ale proiectului pentru a fi mult mai puțin artizanală decât celelalte modele Lamborghini. Crearea lui Urraco a fost atribuită dorinței exprese a lui Ferruccio Lamborghini, care era dornic să extindă producția companiei și să facă un Lamborghini care să fie accesibil unui public mai larg, deși limitat.
Cu o lungime de doar 4.25 metri, spațiile interioare ale lui Urraco erau extrem de inovatoare în ceea ce privește conformația tabloului de bord, poziția instrumentelor și volanul uşor concav.
Introdus ca P250 Urraco, unde “P” (posteriore) reprezenta poziția din spate a motorului și 250 pentru capacitatea motorului (2.5 litri), modelul a fost produs în perioada 1970-1976 într-un număr limitat la 520 de exemplare.
Urraco a fost apoi propus la Salonul Auto de la Torino din 1974 în versiunea P200 cu cilindree redusă (1.994 cm3, 182 CP), destinat pieței italiene, model care a fost realizat din 1974 până în 1977 în doar 66 de exemplare.
Următoarea versiune P300 (2.996 cm3, 265 CP) prezentată în 1974 a fost produsă din 1975 până în 1979 într-un număr de 190 de exemplare.
Conceptul testat cu succes și adus pe piață de către Urraco a contribuit la apariţia ulterioară a modelelor cu motoare cu opt şi cel mai recent a celor cu 10 cilindri, precum Gallardo și actualul Huracan.
Vezi şi:
Cmentariile sunt închise