Clubul secret al celor care cunosc formula WD-40 – acces mai restrâns decât la Fort Knox
Există un club în San Diego care este probabil mai exclusivist decât Soho House și în care este mai greu de intrat decât în unele dintre cele mai prestigioase universități din lume. Accesul necesită o cheie specială, acorduri de confidențialitate, trecerea printr-un seif bancar și, de obicei, un titlu de conducere executivă.
Nu se beau băuturi, nu se întâlnesc personalități celebre și nu există bucătari care să servească aperitive rafinate. Singurul privilegiu este cunoașterea secretelor celui mai faimos lubrifiant din lume. Și totuși, pentru cei care ajung acolo, nu există o onoare mai mare.
„A intra efectiv acolo a fost ca și cum aș fi intrat în Fort Knox, sincer”, a mărturisit Steve Brass pentru The Wall Street Journal.
Steve Brass este directorul executiv al WD-40 Company, compania cu peste 70 de ani în spate care produce celebrele flacoane roș-albastre-galbene folosite pentru orice – de la deșurubat șuruburi ruginite până la scoaterea gumei de mestecat de pe carapacea broaștelor țestoase. Brass a fost admis în club abia în urmă cu aproximativ 18 luni – după mai mult de trei decenii de la angajarea sa în companie!
Securitate strictă și acces extrem de limitat
Formula scrisă de mână este păstrată într-un seif la o locație nedezvăluită a Bank of America din San Diego. În ultimii 30 de ani a părăsit seiful bancar doar de trei ori.
Prima dată când fostul director executiv Garry Ridge a intrat în Times Square călare, îmbrăcat în armură, ținând formula într-o servietă metalică, pentru a sărbători 50 de ani de la înființarea companiei la Nasdaq. A doua oară a fost în 2018, când un vehicul blindat a transportat formula – sau mai exact pe Ridge, încătușat de servietă – de la un seif la altul. Cea mai recentă ocazie a fost vara lui 2024, când Brass și directorul financiar Sara Hyzer au avut ocazia să o vadă în timp ce semnau documente la bancă.
Acest ultim contact a necesitat câteva săptămâni de pregătire, mai multe acorduri de confidențialitate și obținerea unei chei păstrate exclusiv de avocatul principal al companiei. Totul pentru câteva minute cu un carnet care conține tentativa a 40-a a formulei – și cele 39 de încercări eșuate anterioare (WD vine de la „water displacement” – deplasarea apei).
Niciunul dintre cei doi executivi nu a înțeles exact ce vedeau pe foaie. „Nu sunt om de știință, așa că nu o să-mi amintesc ce era scris acolo”, a spus Hyzer. „Singurul lucru pe care mi-l amintesc din caiet este: „Nu fuma”.”
Majoritatea angajaților nu vor vedea niciodată formula
Cei mai mulți angajați ai WD-40 nu au văzut și nu vor vedea niciodată formula – inclusiv cei care ar putea-o înțelege, precum Meghan Lieb, șefa departamentului de cercetare și dezvoltare. Lieb s-a alăturat companiei în urmă cu 20 de ani ca om de știință, convinsă că într-o zi va descoperi secretul. Speranțele i-au fost spulberate rapid.
„Familia mea probabil crede că știu ce conține”, a spus ea. „Cred că s-ar întreba: „Lucrezi acolo de atâta timp. De ce nu au încredere în tine?””
Carnetul din seif este singura versiune care conține formula originală completă – cea care reprezintă aproape 80% din veniturile companiei. Majoritatea angajaților care lucrează la dezvoltarea de noi utilizări sau produse folosesc o versiune codificată pentru a păstra secretul.
Lieb s-a împăcat cu statutul său de „outsider”. Misterul menține lucrurile interesante și nu o împiedică să lucreze cu produsul. Totuși, recunoaște că există un anumit prestigiu asociat celor care au văzut – sau măcar au fost aproape – de carnet
„Cred că Wendy e cool pentru că l-a văzut”, a spus ea referindu-se la o colegă care a zărit doar exteriorul caietului.
Claudia Fenske, angajată din 2012, crede că știe o singură persoană care a văzut formula: un consultant extern de reglementare care evaluează sănătatea și siguranța produselor companiei.
Ea speculează că Lieb ar putea vedea formula într-o zi. Dar șefa departamentului de inovație este mai puțin optimistă: „Eu nu o voi vedea niciodată.”
„Desigur există curiozitate, dar cred că există și mândrie și un sentiment de responsabilitate ca secretul să fie păstrat”, a spus Fenske.
Speculații și mituri – de la ulei de pește la coajă de portocală
Pentru publicul larg, misterul stârnește dezbateri aprinse pe forumuri. Se speculează că ar conține ulei de pește? (Nu, spune Lieb.) Poate un amestec de coajă de portocală, ulei de cocos și vanilie pentru mirosul dulce? (Nici asta, spune compania.)
Revista Wired a trimis produsul la laborator în urmă cu peste un deceniu și a publicat o listă de componente. O purtătoare de cuvânt a WD-40 a confirmat că unele componente sunt corecte, dar „multe chimicale sunt descrise la un nivel foarte general”. „Este ca și cum ai spune că știi ce conține Coca-Cola – apă carbogazoasă, zahăr și caramel – dar amestecarea lor nu recreează produsul finit.”
Pe Reddit, discuțiile se concentrează mai ales pe utilizări: WD-40 a fost testat oficial în peste 2000 de scenarii. Utilizatorii găsesc și mai multe: de la scos mărăcini din coama cailor până la atragerea peștilor sau uciderea viespilor. Compania urmărește aceste speculații – în principal pentru a corecta răspunsurile periculoase.
Pe intern, angajații speculează mai degrabă cine cunoaște formula decât încearcă să o descopere. Brass, directorul executiv, glumește că nu va arăta niciodată formula membrilor Consiliului de Administrație. Poate într-o zi, când clubul își va extinde lista – poate când compania va atinge un miliard de dolari venit anual. Dar va rămâne oricum extrem de exclusivist, pentru angajați cu vechime mare de muncă.
Ce este WD-40?
WD-40 este probabil cel mai faimos spray tehnic din lume, un amestec de solvenți și lubrifianți conceput inițial pentru a preveni coroziunea, dar care a ajuns să fie folosit în gospodărie pentru aproape orice (de la deblocarea șuruburilor la curățarea petelor de adeziv).
A fost inventat în 1953 de către Iver Norman Lawson, un chimist care lucra pentru mica firmă Rocket Chemical Company din San Diego, California.
Numele este un acronim tehnic direct din caietul de laborator al inventatorului: WD vine de la Water Displacement, iar numărul 40 indică faptul că a fost a 40-a formulă încercată. Primele 39 de încercări au eșuat să atingă standardele de performanță cerute.
Inițial, produsul nu a fost gândit pentru consumatorii de rând. A fost creat la cererea companiei aerospațiale Convair, pentru a proteja învelișul exterior al rachetei Atlas împotriva ruginii și coroziunii. Deoarece pereții rachetei erau extrem de subțiri (pentru a fi ușoară), chiar și o mică pată de rugină putea fi catastrofală.
Angajații care lucrau la rachete au observat cât de eficient este spray-ul și au început să ia mostre acasă pentru a-și repara bicicletele sau pentru a opri scârțâitul ușilor. Văzând acest succes „neoficial”, compania a început să-l comercializeze în magazine din 1958.
Deși multă lume îl folosește ca pe un ulei, WD-40 nu este un lubrifiant pe termen lung.
- Rolul lui principal: Să curețe, să degreseze și să pătrundă în zonele blocate.
- Dezavantajul: Deoarece conține mulți solvenți care se evaporă, el poate „spăla” vaselina existentă dintr-un mecanism (cum ar fi lanțul de bicicletă), lăsându-l uscat după câteva zile.
Apropo, știai că produsul nu a fost niciodată brevetat, tocmai pentru a evita obligativitatea de a dezvălui ingredientele statului?
Cmentariile sunt închise