Acum câteva decenii, pe drumurile din URSS şi ulterior din spaţiul post sovietic, se puteau vedea deseori autovehicule, fie ele automobile sau camioane, în farurile cărora se puteau observa cantităţi infime de lichide. De regulă acestea aveau o culoare roşie sau portocalie. Dar ce era acest lichid şi pentru ce se găsea acolo?
La prima vedere se poate considera că lichidul color a fost turnat în blocurile optice pur și simplu pentru decor, însă realitatea este că exista un anumit sens practic în asta. Fluidul despre care este vorba nu era altceva decât lichid de frână. Pentru că el are o higroscopicitate excelentă, adică absoarbe în mod eficient umezeala, în trecut şoferii care aveau de suferit din cauza acumulărilor de apă în faruri, de obicei din cauza fisurilor sau a altor deteriorări, îl foloseau.
Pentru a preveni acumularea apei în far, distrugerea reflectorului, coroziunea contactelor și defectarea completă a dispozitivelor de iluminat, lichidul de frână era turnat în el. O cantitate infimă era suficientă pentru a împiedica aburirea și ruginirea farului. Încă un avantaj era că prevenea supra încălzirea şi explozia farului.
Pentru prima dată acest tip de lifehack a apărut în jurul anilor 1970, dar deja către anii 2000 a devenit istorie. Asta pentru că lichidul de frână are proprietăţi destul de “agresive” şi într-un timp scurt, în dependenţă de calitatea reflectorului, îl distrugea mai repede decât rugina. În plus, cu timpul, lichidul turnat în faruri denatura fasciculul de lumină şi asta afecta deja siguranţa.
Iar pentru farurile moderne această metodă de dezaburire este complet inutilă și chiar dăunătoare. Blocurile optice contemporane au devenit mult mai avansate şi ermetice, iar becurile în scurt timp, pe toate maşinile noi din lume, vor fi înlocuite definitiv cu LED-uri.
Sursă: novate.ru
Cmentariile sunt închise