(video) Ceea ce se consideră oficial prima mașină cu motor cu combustie internă din istorie a apărut acum 162 de ani
La 16 mai 1862, inventatorul și mecanicul Jean Joseph Étienne Lenoir a finalizat lucrările la o trăsură autopropulsată. Astăzi este considerată oficial prima mașină cu motor cu combustie internă din istorie.
Însă Benz Patent-Motorwagen din 1885 se consideră prima mașină modernă produsă în serie, deși mică. Carl Benz a fost primul antreprenor care a introdus pe piață un automobil funcțional cu motor cu ardere internă.
În această zi, în urmă cu 162 de ani, a fost construit primul ”automobil” cu motor cu combustie internă. De asemenea, belgianul Jean Lenoir a brevetat motorul cu combustie internă la 23 ianuarie 1860, dar a început să-l dezvolte din 1858.
Proiectele anterioare pentru astfel de motoare au fost brevetate încă din 1807 (motorul De Rivaz, de exemplu), dar niciunul nu a avut succes comercial. În schimb, invenția lui Lenoir a fost comercializată în cantități suficiente pentru a fi considerat un succes, o premieră pentru motorul cu ardere internă.
Ca și motorul cu aburi, era un agregat cu acțiune dublă. Adică amestecul de combustibil format din gaz lampant și aer intra în cilindru prin canale speciale – de o parte sau de alta a pistonului. Motorul era în doi timpi, iar aprinderea era deja asigurată de o baterie – cu o bobină de inducție și bujii.
Trebuie subliniat faptul că motorul lui Lenoir nu a rămas un prototip. S-a dovedit a fi un proiect foarte avansat din punct de vedere tehnologic, potrivit pentru producția de masă. Și așa s-a și întâmplat.
Propulsorul a atras consumatorii datorită caracterului său compact în comparație cu cel cu aburi. Nu exista un cazan voluminos, nici un focar care să necesite o atenție constantă în termeni de alimentare. Și nu mai era nevoie de timp de așteptare pentru a dilua vaporii. În același timp, cumpărătorii s-au împăcat cu câteva dezavantaje precum puterea insuficientă și economia nesatisfăcătoare.
Vânzările au avut un mare succes și, în timp, câteva sute de motoare funcționau deja în diferite țări din Europa, în cele mai diverse aplicații.
Potrivit unor informații, deja în 1860 Lenoir a realizat o mică trăsură cu un astfel de motor. Iar în 1862 a construit o a doua mașină perfecționată – Hippomobile – capabilă de 3 km/h. Era un vehicul compact pe o platformă de triciclu, roata frontală fiind controlabilă. Iar în partea din spate a fost instalat agregatul cu un cilindru dispus orizontal.
Principiul său de funcționare era același cu cel al motoarelor staționare – adică era în doi timpi. Avea un volum de 2543 cm3 și producea 1.5 CP la 100 rpm. Pentru prepararea amestecului de combustibil se folosea un carburator primitiv.
Interesant mai este de remarcat că motorul se încălzea până la o temperatură suficient de ridicată, astfel încât proiectantul a fost nevoit să îl echipeze cu un sistem special de răcire cu apă. Transmisia către puntea din spate era cu lanț.
Există dovezi că această mașină care se conduce singură, în ciuda puterii sale reduse și a construcției primitive, a făcut în 1863 o călătorie de la Paris la Joinville-le-Pont. Aceasta a parcurs distanța de 18 kilometri (dus-întors) în trei ore. De asemenea există informații că mașinăria a reușit să atragă atenția țarului Alexandru al II-lea, una fiind trimisă în Imperiul Rus, unde a dispărut.
Originalul Hippomobile nu a supraviețuit, dar Muzeul de Tehnologie din Paris deține o copie realizată din documente.
Vezi și: (video) Benz & Cie. a început producția primei mașini de serie din lume în urmă cu 130 de ani
Cmentariile sunt închise