(video) Emoţionant: Cum un mecanic îşi trăieşte visul Porsche, fără contact direct cu pedalele
Manfred Huber și-a îndeplinit visul de a conduce un Porsche. La prima vedere asta nu e nimic neobișnuit, dar dacă e să deschizi ușile maşinii sale și să te uiți spre pedale, s-ar putea să te pui pe gânduri.
Când Manfred Huber a fost un tânăr băiat crescut în Bavaria, el a auzit pentru prima dată un familiar sunet al unui Porsche 911 clasic, cu motor răcit cu aer. Din acel moment a fost mereu visul lui de a avea unul. Huber a făcut din acest vis o realitate, în ciuda faptului că s-a născut fără picioare.
Această istorie inspiraţională ne spune despre un german care aproximativ trei decenii în urmă a lăsat un loc de muncă sigur, adaptat stării sale, pentru a deveni mecanic. El a început iniţial într-o încăpere fără vreun sistem de încălzire, pentru ca opt ani mai târziu să ajungă să aibă atelierul propriu pe care îl puteţi vedea în imagini.
https://newstv.porsche.com/en/embed/70337.html
Berchtesgaden, la granița cu Austria. În timp ce un 911 trebuie încă să se îndrepte spre vârful unui pisc, vuietul său a ajuns de mult timp pe platoul superior al drumului panoramic Roßfeld. Interiorul său gol şi cu o cuşcă de protecţie înseamnă că urletul metalic al motorului boxer este transmis în cabină relativ nefiltrat.
Pentru câțiva oameni din zonă, această mașină sport verde, cu o greutate de doar 900 de kilograme, produce simplu multă gălăgie, dar pentru proprietarul său joacă cea mai frumoasă uvertură cu șase cilindri.
“Vă recomand căștile la drum lung”, strigă șoferul de 52 de ani spre scaunul pasagerului, cu un zâmbet pe față. Deși brațele lui Huber lucrează neobosit, se deplasează rapid între volan, maneta schimbătorului de viteze și o altă pârghie, se pare că se bucură de fiecare mișcare. Nu există nici un semn de efort.
Huber controlează mașina sport exact așa cum îşi dorește. Fără asistență. Fără transmisie automată. O privire în jos lângă el și o construcție neobișnuită explică totul. Aceasta este legătura directă a lui Huber cu pedalele automobilului – pentru că există o diferență între el și podeaua vehiculului. Manfred Huber s-a născut fără picioare. Dar pentru bavarezul nativ, lipsa de plăcerea de a conduce un Porsche pur și simplu nu era o opțiune.
Dimpotrivă, el dorește ca o mașină sportivă să fie nefiltrată: “O transmisie automată nu mai e de mirare pentru mine și pentru acest 911 răcit cu aer. Asta pur și simplu nu se potrivește. De aceea am montat un al doilea levier special. Acționează accelerația, frâna și ambreiajul. Acasă mai am un 991 Cabrio cu Tiptronic, dar acesta este doar pentru călătorii mai lungi cu soția mea”.
Vezi şi: Videoclipul zilei: 18 luni de restaurare a unui Porsche 911 clasic în puţin peste patru minute
“Legătura dintre Porsche şi mine a început foarte devreme. Când eram un adolescent, m-am jucat cu câțiva prieteni în sat și am auzit brusc un zgomot ascuţit, ca şi cel al unui moto fierăstrău. N-am auzit niciodată așa ceva înainte. După puțin timp, am văzut un Porsche. Şi de atunci m-am îndrăgostit”, a spus Huber cu ochii strălucitori.
Din acel moment, trei caractere au fost gravate în mintea bavarezului: 911. De aici, totul a mers foarte repede. La un moment dat, Huber a renunțat dezamăgit la o presupusă carieră la o bancă și și-a deschis propriul atelier pentru a se mișca puțin mai aproape de visul lui. Într-un grajd al părinţilor și fără încălzire, a lucrat la crearea unei versiuni proprii a ceea ce mai târziu s-a numit atelierul de restaurare “Oldiegarage”. În același timp, și-a terminat pregătirea pentru a se califica drept mecanic auto.
Mulți nu vor să-l ia în serios din cauză că este un om fără picioare. Unii doresc să-l ajute, în timp ce alții chiar îi pun obstacole în cale. Dar Huber are scopul său ferm în atracțiile sale și el vrea să-l realizeze aşa cum îşi doreşte, dacă este posibil. Pe mâini, dacă este necesar. Și-a construit chiar și casa la un moment dat.
“După ceva timp, cuvântul despre calitatea muncii mele a ajuns să fie aflat de mai mulţi și am avut în cele din urmă posibilitatea de a-mi permite un Porsche 911, cumpăraţi din banii pe care i-am câştigat cu greu, la vârsta de 29 de ani. A fost un 911 din seria F, vopsit în culoarea Blood Orange şi construit în 1972, care se remarca printr-un rar buşon pentru rezervorul de ulei ce se găsea pe mijlocul capotei. Ca mulți alții, am făcut greșeala să îl vând, dar următorul a fost acest 911 T pe care îl mai am astăzi şi nu îl voi vinde într-atât de repede”.
Huber a făcut câteva îmbunătățiri la această maşină până când a făcut-o compatibilă cu sine, dar şi pentru a concura într-un raliu sau o cursă montană. Tot balastul, inutil în viziunea sa, a fost îndepărtat, iar motorului i-a mărit volumul pentru a produce la final 200 de CP.
După toate greutățile din viața lui, mecanicul ar avea destule motive să gândească la sine. Dar și în acest aspect, bavarezul nativ nu i-a calea cea mai ușoară. Pe aerodromul închis din Zell am See, Austria, el a organizat recent o excursie pentru 11 persoane cu dizabilități fizice și mentale severe. Împreună cu fostul fotbalist german Paul Breitner, Huber a sprijinit, de asemenea, un hospice pentru copiii cu cancer la Lacul Chiemsee din Bavaria.
Manfred Huber a ajuns să fie cunoscut chiar şi de celebrul Walter Röhrl, cel care l-a învăţat să derapeze. O dovadă este semnătura fostului campion mondial la raliuri de pe capacul buşonului rezervorului de combustibil.
La finalul reportajului realizat de Porsche el a declarat: “Nu ştiu dacă aş fi făcut toate acestea dacă era să am picioare…”, înainte ca să dispară în jos spre vale, cu un “strigăt” distinctiv în spatele său.
Cmentariile sunt închise