(video) Istoria primului automobil Dacia! Când şi cum a fost lansat – fapte, cifre şi curiozități
Modelul 1100 a fost primul model de autoturism realizat de producătorul român Automobile Dacia, fiind o asamblare în sistem CKD* a modelului francez Renault 8 și produs în 37.546 de unități.
Aparent, o decizie de ordin politic a făcut ca, astăzi, să putem vorbi despre Dacia 1100. Contextul ar fi acela că, după ce Nicolae Ceaușescu a fost numit prim secretar al Partidului Comunist Român (PCR), în 1965, acesta a luat decizia de a reduce efortul valutar făcut cu importul de autoturisme.
Pentru a începe producția cât mai rapid și în lipsa unei industrii autohtone moderne, care să dezvolte un autoturism nou, Comitetul Central al Partidului a lansat o licitație pentru fabricarea unui autoturism de clasă medie, cu un motor între 1.000-1.300 cmc și o producție anuală de 40.000-50.000 de unități. La această licitație au participat mai mulți producători cu diferite modele:
- Alfa Romeo GT 1300 (lansat în 1965)
- Fiat 1100D (lansat în 1957)
- Morris Mini (lansat în 1959)
- Peugeot 204 (lansat în aprilie 1965)
- Renault 12 (aflat în dezvoltare la momentul respectiv).
În septembrie 1966 se semnează un contractu.cadru între statul român și Régie Nationale des Usines Renault. Compania franceză a oferit o lansare concomitentă a noului său model, de ultimă generație, cu varianta românească. În 1969, Renault 12 se lansează la Paris și Dacia 1300 la București, aceasta fiind o altă latură importantă a acestui contract.
Acordul încheiat între cele două părți se întindea pe parcursul a 10 ani și prevedea construcția temporară a unui alt model din gama constructorului francez, până la momentul lansării modelului Renault 12. Într-o primă fază se părea că modelul ales de către partea română avea să fie Renault 16, însă decizia finală a fost luată în favoarea modelului Renault 8 Major, al cărui preț a fost considerat mai accesibil pentru clienții români.
Noua marcă este numită Dacia, după numele roman al zonei ocupate de România actuală, iar modelul este numit 1100, de la cilindreea motorului de 1.108 cmc. În septembrie 1966, se hotărăște ca fabrica să fie poziționată vis-a-vis de Uzina de Piese Auto Colibași, valorificându-se, astfel, câteva hangare, construite în 1943, pentru a deservi aviația.
Construcția fabricii a început în primele zile ale anului 1967 cu asistența francezilor de la Renault, iar pe 1 iulie 1968 au demarat probele în gol la cele 217 stații de lucru. Pe 3 august 1968 au ieşit primele autoturisme preserie de pe porțile noii Uzine de Autoturisme Pitești.
Modelul 1100 avea la bază un model deja existent – Renault 8. Acesta era o berlină ce avea tracțiune și motor pe puntea din spate. Paleta de culori în care 1100 a fost oferită publicului nu a fost una foarte vastă, ea fiind compusă din cinci opțiuni: verde turcoaz (verde), roșu grenat (roșu), crem (alb), gri deschis (gri) și albastru.
Propulsorul care “dădea viață” mașinii era un Renault Cléon-Fonte (“Sierra”) ce putea dezvolta o putere de 46 CP la 4.600 de rotații pe minut, iar viteza maximă pe care o anunța producătorul era de 132 km/h. Era montat longitudinal pe spate și beneficia de un sistem de răcire cu apă.
Fișa tehnică
- Capacitate cilindrică: 1.108 cm3
- Putere: 46 CP la 4.600 rpm
- Cuplu maxim: 77 Nm la 3.000 rpm
- Viteză maximă: 132 km/h
- Accelerație (0-100 km/h): 17 secunde
- Cutie de viteze: 4+1, manuală
- Tracțiune: spate
- Consum mixt: 7-8 l/100 km
- Caroserie: berlină cu patru portiere
- Dimensiuni (lungime/lăţime/înălţime/ampatament): 3.990 x 1.486 x 1.410 x 2.270 mm
- Greutatea proprie: 760 kg
- Volum rezervor: 38 litri
- Producție: 1968-1971 inclusiv, într-un număr total de 37.546 de exemplare.
Într-o primă fază, Dacia 1100 era identică cu un Renault 8, doar emblema era diferită. O siglă cromată cu numele “Dacia 1100 – Uzina de Autoturisme Pitești”, amplasată între faruri, diferenția cele două modele. După anul 1970, aceasta a fost înlocuită cu una similară originalului R8, cu o baghetă de inox peste care era amplasată emblema UAP.
Toate piesele mari erau livrate din Franța și Valladolid (Spania), apoi asamblate în România. Motoarele și cutiile de viteze veneau gata montate, trebuia doar introdus ulei în ele. Caroseria era sudată și vopsită local.
Începând cu 1969, se fabrică în România anvelopele, radiatorul, geamurile, precum și instalațiile electrice, tapițeria, scaunele. Astfel se putea menține un cost scăzut și un ritm constant de fabricație. Deși producția nu a fost integral asimilată în România, piesele de schimb au fost disponibile destul timp.
După patru ani de producție, a făcut loc modelului 1300 (pe baza lui Renault 12).
În 1971 a fost lansat un model cu același motor, dar optimizat, astfel încât producea 65 CP – Dacia 1100S (pe baza lui Renault 8 S). Crescuse și viteza maximă ce putea fi atinsă – la 145 km/h. Acest model a fost produs în mai puțin de 100 de unități, fiind disponibil doar pentru competiții și pentru Ministerul de Interne!
Mașina a luat parte la Campionatul Național de Raliuri în anii 1970. Ca particularitate, Dacia 1100S poate fi identificată prin cele patru faruri rotunde. Diferite îi erau și anvelopele, acestea fiind mai late, pentru o mai bună aderență.
Se spune în popor că primul automobil ieșit pe poarta fabricii, la deschiderea din 20 august 1968, a fost făcut cadou președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu.
Pe o plăcuţă comemorativă din compartimentul motorului se putea citi: “Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii și tehnicienii constructori de mașini vă aduc dumneavoastră, tovarășe Nicolae Ceaușescu, prinosul de recunoștință pentru inițierea producției de autoturisme în România și pentru grija permanentă ce o purtați dezvoltării industriei noastre socialiste”.
În realitate, Nicolae Ceaușescu a primit mașina cu numărul 75. Acum, acesta face parte din colecția de vehicule cu interes istoric a Automobil Clubul Român.
*Sistemul CKD (engl.: Complete Knocked Down) este compus din piese și sub ansamble ale unui produs finit care, de regulă, sunt exportate către uzine din alte țări, unde urmează a fi asamblate. În acest fel, se evită taxele mari de import (vamă) pentru produse finite și se obțin eventuale avantaje fiscale pentru oferirea de locuri de muncă.
Această metodă este practicată în special în industria auto. Se folosesc CKD-uri atunci când se dorește startul industriei locale auto într-o țară în curs de dezvoltare.
Sursă: Articol din Revista Ziua Cargo
Vezi şi:
Cmentariile sunt închise