(video) Premieră specială la Goodwood: Un tribut MSO pentru viziunea lui Bruce McLaren
McLaren a pregătit pentru debut la Goodwood Festival of Speed 2026 un autentic M6GT, restaurat minuțios de divizia McLaren Special Operations (MSO). Acest exemplar unicat readuce la viață ambiția originală a fondatorului Bruce McLaren de a crea o mașină stradală de excepție. Și aceasta trebuia să fie prima de producție, înaintea lui F1.
Prin această prezență la McLaren House din Goodwood, trecutul s-a conectat cu viitorul, unind originile de curse ale mărcii cu portofoliul actual.
Cum s-a născut M6GT?
Construit pe baza filosofiei de a uni performanța de pe circuit cu utilitatea stradală, M6GT își trage originile din programul de curse M6A. Designul din 1967 a fost cel care le-a adus lui Bruce McLaren și Denny Hulme dominarea în Can-Am Challenge Cup, marcând totodată prima utilizare a culorii emblematice Papaya. M6GT moștenește indicii aerodinamice pentru anduranță, o inginerie cu greutate redusă, portiere de tip fluture și o siluetă inconfundabilă.
Amintim că McLaren M6A a fost un prototip de mașină de curse din Grupa 7, proiectat și dezvoltat de pilotul Bruce McLaren și construit de echipa sa, Bruce McLaren Motor Racing, pentru a participa în sezonul Can-Am din 1967. Înlocuind modelele M1B ale echipei din 1966, designul actualizat al modelului M6A, echipat cu un motor Chevrolet, le-a adus lui Bruce McLaren și echipei sale primul dintre numeroasele titluri de campioni Can-Am.
După ce modelele M6A au fost înlocuite cu M8A în pregătirea pentru sezonul 1968, McLaren și partenerul său tehnic, Trojan–Tauranac Racing, au dezvoltat modelul M6B, care a fost vândut clienților pentru a fi utilizat atât în Can-Am, cât și în alte serii de curse.
Denumirea M6 a fost folosită ulterior în dezvoltarea unui automobil sport cu cabină închisă pentru cursa de 24 de ore de la Le Mans, cunoscut sub numele de M6GT. Planul companiei de a o omologa conform regulamentului Grupului 4 al FIA nu a fost însă niciodată dus la bun sfârșit, iar McLaren și Trojan au finalizat doar câteva prototipuri de M6GT.
Prototipul original, cu numărul de înmatriculare OBH 500H, a fost folosit de Bruce ca mașină personală de transport către întâlniri și evenimente sportive. Dotat cu un motor Chevrolet tunat de Bartz, automobilul era capabil de o viteză maximă estimată la 265 km/h. Deși Bruce plănuia crearea a 50 de unități M6GT de stradă, proiectul a rămas la stadiul a doar trei prototipuri inițiale. A fost nevoie de încă 25 de ani pentru ca viziunea sa pentru un vehicul aerodinamic pentru clienți să se materializeze în forma legendarului model de producție McLaren F1.
De la arhive la atelier: Geneza colecției de patrimoniu MSO
Echipa MSO a construit mașina de la zero, combinând componente restaurate și piese unicat nou proiectate pentru a rămâne complet fidelă intențiilor lui Bruce McLaren. M6GT-ul a fost produs folosind matrițele originale ale caroseriei (descoperite în Marea Britanie) și materiale de referință autentice păstrate în arhivele companiei. Examinarea matrițelor a scos la iveală dovezi ale modificărilor istorice chiar în interiorul acestora – o înregistrare tăcută a programului original –, permițând echipei MSO să păstreze evoluția formei. Paint-ul, finisajele și numeroase detalii au fost refăcute din fotografii și materiale originale pentru a conserva autenticitatea absolută.
Jon Simms, Directorul McLaren Special Operations, a subliniat importanța proiectului:
„M6GT: Restaurat de MSO a reprezentat o muncă de meșteșug și grijă pentru echipă și a servit atât ca o educație tehnică, cât și ca o amintire vie a ambiției lui Bruce de a duce McLaren dincolo de circuitul de curse. Această mașină ocupă un loc unic în colecția noastră – un tribut adus chiar începuturilor companiei și o educație spirituală pentru viitorul ei”.
Echipa condusă de Jon Simms a asamblat această mașină cu o imensă responsabilitate istorică. Restaurarea, care a necesitat peste 3000 de ore de muncă, a pornit de la șasiul unui model de curse M6A de epocă verificat în raport cu vehiculele de referință. Caroseria a fost recreată strict cu ajutorul mulajelor originale descoperite în Marea Britanie; deși acestea fuseseră depozitate afară, au produs un finisaj calitativ al suprafeței, conservând și micile modificări istorice ale matrițelor. După asamblarea brută a caroseriei, întregul vehicul a fost scanat 3D.
Pentru o autenticitate supremă, a fost montat un motor V8 „small-block” specific perioadei, dotat cu chiulase de tip „camel hump” (cocoașă de cămilă) conform specificațiilor inițiale. Propulsorul dezvoltă peste 400 de cai putere și este controlat printr-o cutie de viteze complet manuală.
Suspensia conține componente originale de M6GT, reconstruite, ceea ce a necesitat procurarea unor rulmenți din era sistemului imperial care au ieșit de mult din producția de masă. Detaliile ascund și elemente de umor ingineresc din epocă: mecanicii veterani care lucrau la uzină pe atunci au povestit că suportul vertical din spate a fost desenat conturând o banană în sala de mese.
Măiestrie tehnică și detalii reconstruite manual
Fiecare element al construcției M6GT a fost tratat de MSO ca un act de custodie istorică. În centrul mașinii se află habitaclul original derivat din mașina de curse M6GT din anii 1970, acesta servind drept inimă emoțională și fizică a proiectului. În jurul său, specialiștii MSO au fabricat manual elemente structurale ascunse, precum bara de protecție în caz de răsturnare (roll hoop), structura de susținere a cadrului spate, întăriturile interne și cablajul electric, fiecare detaliu fiind creat cu aceeași grijă precum suprafețele vizibile.
Până și cele mai mici elemente de fixare au fost tratate cu respect: s-au folosit nituri din aluminiu cu cap închis în stilul original, instalate de meșteri calificați din industria aerospațială. Forma parbrizului, cu un profil special unic, a fost scanată și replicată la milimetru de un furnizor specializat.
În interior, cabina echilibrează reținerea cu intimitatea. Vârful schimbătorului de viteze este o componentă din lemn masiv de nuc, prelucrată manual ca piesă artizanală la comandă, pentru a se potrivi cu designul original. Scaunele sunt tapițate cu vinil personalizat, având detalii cu cusături termice într-o nuanță de verde asortată – un indiciu subtil al moștenirii curselor McLaren.
La exterior, unicatului i-a fost aplicată o vopsea personalizată, un alb pe bază de crem denumit „Colnbrook”. Numele este un omagiu adus fabricii în care Bruce și-a dezvoltat conceptele pentru mașinile de stradă. Această unitate era situată fix sub culoarul de zbor către „London Airport” (devenit ulterior Aeroportul Heathrow), deoarece Bruce McLaren dorea să fie aproape de locul de muncă zilnic, dar fără a pierde un minut când zbura la cursele din întreaga lume.
Schema de culori – exteriorul alb Colnbrook și interiorul verde – a fost inspirată de livreaua primei mașini de Formula 1 a lui Bruce (modelul M2B din 1966), care era finisată în alb cu o dungă verde, o semnătură personală de la fondator către mașină.
GALERIE FOTO:
Cmentariile sunt închise