Cea mai bună mașină din Europa de Est, în vremea comunismului

Acum ştirile şi articolele noastre sunt şi pe Telegram! ABONEAZĂ-TE!
Le puteţi şi comenta acolo 😉
Abonaţii văd şi conţinut exclusiv!

Este destul de dificil de răspuns ce mașini erau mai bune dintre cele produse în Europa de Est în vremea comunismului, dar cu toate acestea avem câteva argumente solide pentru vehiculul aflat pe locul întâi.

Masini comuniste
Masinile esticilor

Țările din Estul Europei au produs automobile chiar și în vremea comunismului. Chiar dacă dictaturile din aceste țări au luat sfârșit cu mai bine de trei decenii în urmă, există încă o nostalgie după autoturismele produse atunci. De asemenea, nu toate mărcile care existau atunci au supraviețuit timpului.

O parte dintre mărcile de atunci au supraviețuit fiind cumpărate de producători puternici iar altele au încetat să mai existe. Dar întrebarea care s-a pus deseori a fost ”care erau cele mai bune mașini comuniste”? În primul rând să vorbim despre ce țări produceau autoturisme. Acestea erau: Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, România, Iugoslavia, Polonia și, bineînțeles, U.R.S.S.-ul.

Pentru o perioadă de timp și Bulgaria s-a numărat printre constructori, producând sub licență modele Renault precum Alpine A110. Producția s-a realizat în orașul Plovdiv și a încetat la începutul anului 1970. Pe lângă celebrele mașini sport, constructorii bulgari de la Bulgarenault au produs și modelele Renault 8 și Renault 10. Chiar dacă nu o să includem această marcă în top, era firesc să o amintim.

Masini comuniste
Yugo 45, o masină din Iugoslavia

Locul 10: Yugo 45 (1980 – 1992)

Marca Yugo a luat naștere ca urmare a unei colaborări între guvernul iugoslav și cel italian. În urma unui acord economic, Iugoslavia a cumpărat licența pentru autoturismele Fiat 127 și 128. Mașina era vândută sub marca Zastava și, ulterior, Yugo.

Sub această denumire a fost exportată în mai multe țări, inclusiv în Statele Unite unde n-a avut succes. Sârbii au reușit totuși să vândă 141.651 de astfel de autoturisme în cei opt ani cât timp a stat marca Yugo în SUA. În Europa de Est a fost destul de apreciată. Compania sârbească a vândut această mașină în aproape 800.000 de unități.

Moskwitch 412
Moskwitch 412 a trecut normele de siguranță europene din anii 70

Locul 9: Moskwitch 412/IZH-412

Considerată deseori o mașină mai bună decât Jiguli, Moskwitch 412 s-a străduit să se impună pe piețele din vestul Europei. A reușit chiar să treacă și testele de siguranță din Germania de Vest în 1972. Motorul său avea camera de ardere semi-sferică, ceea ce ajuta la obținerea unei puteri maxime de până la 100 CP în funcție de variantă.

Dar versiunea cea mai cunoscută dezvolta doar 75 CP pe care-i transmitea punții spate printr-o cutie de viteze manuală cu patru trepte. Din păcate pentru marca rusească, modelul n-a fost îmbunătățit foarte mult. A rămas în producție până în 2001, ca o relicvă a istoriei automobilelor rusești în panoplia de mașini comuniste.

Lada 1200/Jiguli
Dacă în U.R.S.S: se vindea sub marca Jiguli, în restul Europei avea numele Lada.

Locul 8: Lada 1200/VAZ-2101 Zhiguli (1970 – 1988)

Guvernul U.R.S.S. a încheiat un acord cu producătorul italian Fiat pentru a construi acest automobil în Uniunea Sovietică, la Togliatti. La bază a fost o licență de Fiat 124, dar diferențele erau foarte mari între ce construia Fiat și ce se făcea la Во́лжский автомоби́льный заво́д, sau pe scurt AvtoVAZ (Fabrica de Automobile Volga). Primul VAZ-2101 “Kopeika” a părăsit linia de asamblare în aprilie 1970.

Mașina avea un motor de 1,2-litri cu benzină ce se chinuia să producă 60 CP. Producătorul rus a adaptat soluțiile tehnice italienești la realitățile sovietice. Prin urmare, mașina nu a mai fost la fel de confortabilă sau de stabilă precum Fiat-ul 124. Avea tambure de frână pe puntea spate în loc de discuri, motorul era complet altul, realizat după standardele sovietice de mașini comuniste.

Masini comuniste
ZAZ-968M era produs în Ucraina

Locul 7: ZAZ 968M Zaporozhets (1971-1980)

Micul automobil proiectat și construit în Ucraina în uzina din orașul Запоро́жець a fost ultima versiune a lui ZAZ 966 a cărui producție a început în 1966. Avea un motor V4 răcit cu aer montat în spate. Caroseria cu două portiere era unul dintre argumentele pentru a-l produce ieftin și de a nu concura cu Jiguli.

Modelul nu a ajuns pe piețele de export și nici n-a reușit să se impună foarte bine pe piața din Uniunea Sovietică. Totuși, avea avantajul de a fi foarte rezistent pe drumuri proaste. Suspensiile independente pe toate patru roțile erau un alt avantaj, care-l făceau mai confortabil pe drum decât alte mașini mai mari, precum Ij-412 sau alte mașini comuniste.

Masini comuniste
Dacia 1300 a fost produsă în România după o licență de Renault 12

Locul 6: Dacia 1300 (1969 – 2004)

Marca românească și-a început existența cu o licență pentru Renault 8 în 1968. Un an mai târziu a început și producția de Renault 12 sub denumirea de Dacia 1300. A fost mașina care a pus România pe roți. Modelul a fost constant îmbunătățit până în 2004 când în sfârșit a fost retras din producție. A fost una dintre ultimele mașini comuniste care a rezistat după schimbarea regimurilor din Europa de Est.

Spre deosebire de majoritatea autoturismelor produse în Europa de Est, Dacia 1300 avea tracțiunea pe puntea față, ceea ce o făcea mai sigură în exploatare. Chiar dacă se repara destul de ușor, avea mari probleme de fiabilitate. Modelele produse până în 1979 aveau multe componente franțuzești. Din 1980 a fost construită integral cu piese din România care aveau o calitate mai slabă.

Locul 5: Lada Niva (1975 – 2024)

Lada Niva este poate cel mai cunoscut model al mărcii din Rusia. Mașina de teren produsă în fabrica de la Togliatti era destinată utilizării pe drumuri grele, dificile. Chiar dacă avea un motor anemic, avea multe avantaje în teren accidentat datorită reductorului și diferențialelor blocante.

Nu putem vorbi de vreun confort deosebit într-o Niva. Dar putem spune că este un vehicul cu mulți fani în toată Europa și Marea Britanie. A fost constant îmbunătățită cu motoare mai noi și mai performante, dar forma a rămas aproape neschimbată de aproape jumătate de secol. Este singura mașină comunistă care încă se mai află în producție.

Masini comuniste
Wartburg 353 avea motor în doi timpi.

Locul 4: Wartburg 353 (1966 – 1988)

Bizara și pătrățoasa mașină Est Germană fost produsă între 1966 și 1988. Principalele lui avantaje erau rezistența și fiabilitatea. Caroseria era destul de încăpătoare, cu patru portiere (au existat și break) și ușoară. Cântărea mai puțin de 1.000 de kilograme. În plus, era cu tracțiune pe roțile din față, ceea ce o făcea ușor de condus.

Sub capotă avea un motor în doi timpi cu trei cilindri și volum de un litru. Dacă șoferul nimerea corect raportul ulei/benzină, cantitatea de fum emisă în spate era destul de scăzută, doar că afecta fiabilitatea. Chiar dacă nu era cea mai confortabilă mașină comunistă, a reușit să facă o impresie plăcută utilizatorilor.

Masini comuniste
Skoda Favorit a avut caroseria desenată de Bertone

Locul 3: Skoda Favorit (1987 – 1994)

Skoda aparține acum de grupul Volkswagen iar ultimul model proiectat și produs de producătorul cehoslovac a fost modelul Favorit. Mașina a fost produsă între 1987 și 1994 și avea tracțiune față. Era un vehicul destul de evoluat față de orice concurent din Europa de Est. Principalul motiv pentru care nu se află mai sus în listă este că a apărut prea târziu ca să mai facă vreo diferență. Un astfel de vehicul a stat 30 de ani în garaj pentru că proprietara s-a răzgândit să şofeze după achiziţie.

Caroseria era desenată de studioul italian Bertone și era destul de modernă la momentul apariției în 1987. Motorul său de 1.3-litri a fost faimos pentru fiabilitate. Au existat modele ce au depășit și 400.000 de kilometri fără reparații capitale. Platforma lui Favorit a fost atât de bună încât Volkswagen, când a cumpărat marca Skoda Auto în 1991, a utilizat-o pentru realizarea modelului următor, Skoda Felicia.

Masini comuniste
Trabant 601 S avea caroseria din materiale compozite

Locul 2: Trabant 601 (1964 – 1990)

Chiar dacă nu este cea mai fiabilă, cea mai spațioasă, sau cea mai încăpătoare mașină din listă, Trabant 601 are alt merit: era cea mai îndrăgită mașină din lagărul socialist. Caroseria sa din materiale compozite era o soluție la criza de tablă pe care o avea Germania de Est. Prin urmare, nu ruginea. Mașina a fost renumită în tot lagărul socialist iar unii au găsit că pot modifica în mod impresionant chiar şi un vechi Trabant.

Motorul în doi timpi și doi cilindri abia de dezvolta 26 de cai putere din cei 600 centimetri cubi. Cutia de patru trepte avea schimbătorul la volan, la fel ca multe alte autoturisme din anii ’60 din Europa. Era o mașină simplă, ușor de întreținut și mai ales ușor de reparat. Marca însă n-a reușit să supraviețuiască schimbării de regim comunist.

Masini comuniste
Tatra 613 avea un motor V8 răcit cu aer montat pe puntea spate

Locul 1: Tatra 613 (1974 – 1996)

Supranumit și Mercedes-ul Estului, automobilul Tatra 613 a fost o reușită formidabilă a constructorului ceh Tatra. Soluțiile sale tehnice au fost uimitoare, dar totodată și prea periculoase pentru cei mai puțin experimentați cu volanul. Confortul, fiabilitatea, calitatea execuției și performanțele o ridică la loc de cinste în acest top. A fost mai bună decât orice alte mașini comuniste produse înainte de căderea regimurilor totalitare din Europa de Est.

Motorul V8 răcit cu aer plasat în spate și producea aproape 170 CP, ceea ce era remarcabil pentru o mașină din Europa de Est. Printre dezavantajele sale erau consumul ridicat de combustibil și ținuta de drum în situații limită. Mai mult, nu era disponibil la vânzare chiar pentru oricine. După căderea regimului comunist din Cehoslovacia și separarea țării în Cehia și Slovacia, compania Tatra a continuat să facă ce știa foarte bine: camioane.

Cmentariile sunt închise

http://sisfora.pekalongankab.go.id/assets/laporan/ https://jdih.sumbawakab.go.id/ https://perpus.pn-wates.go.id/ https://siat.unpad.ac.id/eoffice2020/uploads/ https://si-asik.tubaba.go.id/assets/kygacor/