(foto) EB 110 SC, ultima maşină de curse fabricată de Bugatti, s-a întors înapoi pe pistă după 25 de ani

Modelul EB 110 a fost dezvăluit de Bugatti acum 30 de ani, dar ştiaţi că o versiune specială a participat la ultima sa cursă internațională în 1996, în ziua de 9 iunie? În semn de aducere aminte, acea maşină super sport s-a întors la linia de sosire din Dijon, Franţa.

EB 110 SC este una dintre cele doar două mașini de curse care au fost construite vreodată oficial de Bugatti şi ultimele două făcute înainte de închiderea fabricii din anul 1995. Aceasta a concurat în competiţia de două ore de la Dijon, pe 9 iunie 1996, purtând numărul 18, dar din păcate a fost ultima sa cursă.

La volanul săi se afla atunci omul de afaceri monegasc și pilotul Gildo Pallanca-Pastor. La ai săi 29 de ani a fost unul dintre cei mai tineri participanți și, de asemenea, proprietarul echipei Monaco Racing Team, pentru care concura EB 110 SC. Chiar și atunci, acesta a fost un vehicul excepțional, unul care s-a remarcat cu adevărat în comparație cu celelalte mașini de curse.

Celebrul brand auto a ajuns temporar la sfârșitul drumului în 1963, dar a fost readus la viață la sfârșitul anilor 1980 de italianul Romano Artioli. În 1987, a cumpărat drepturile de marcă și a devenit președintele Bugatti Automobili S.p.A. La 15 septembrie 1990, Artioli a deschis oficial o nouă fabrică de pionierat în Campogalliano. 

Un an mai târziu, la 15 septembrie 1991, când s-au împlinit 110 ani de la naşterea lui Ettore Bugatti, Artioli a dezvăluit cea mai modernă și mai avansată mașină super sportivă a timpului său – EB 110. Coupeul cu un motor V12 de 3.5 litri, patru turbocompresoare, tracțiune integrală și un monococ din carbon ușor a provocat o agitație acum 30 de ani. 

Motorul oferă o putere de până la 610 CP și accelerează ușor până la viteza maximă de 351 km/h, care a fost un record mondial pentru o mașină sport de producție. Dar Artioli a vrut mai mult – a vrut să vadă Bugatti întors înapoi pe marile circuite: “Am considerat că sportul cu motor este crucial pentru un brand precum Bugatti”.

Pe lângă EB 110 GT și 110 Super Sport, la atelierul din Molsheim au fost produse două mașini de curse oficiale din fabrică, cu o putere de aproape 700 CP! Primul dintre acestea, un EB 110 LM albastru, a participat în maratonul de 24 de ore de la Le Mans în 1994, dar nu a putut finisa din cauza unor probleme tehnice.

Totuşi, mașina de curse a atras atenția lui Gildo Pallanca-Pastor, care era interesat de tehnologie, de marcă și de vehicule. În martie 1995, el a fost cel care a stabilit un record de viteză pe gheață într-un EB 110 Super Sport bazat pe modelul de producție. Dar el era de fapt mai interesat să participe la curse oficiale, așa că a comandat o mașină de curse de la Bugatti la sfârșitul anului 1994, pentru a participa la seria IMSA din SUA și la alte curse de anduranță din 1995.

EB 110 Sport Competizione (SC) a fost dezvoltat în termen de doar șase luni – redus în greutate, reconceptualizat și incredibil de rapid. Existau planuri de a produce trei vehicule, dar până în iunie 1995 s-a realizat doar unul din cauza dificultăților financiare și a problemelor legate de furnizori.

Cu acest vehicul Gildo Pallanca-Pastor a intrat în cursele IMSA și a participat la BPR Global GT Series, o serie internațională de curse concepută pentru mașinile super sport bazate pe cele de producție. EB 110 SC a avut rezultate bune, dar piesele de schimb au devenit mai rare și mai rare, deoarece era momentul în care piața mașinilor super sport s-a prăbușit.

Prin urmare, cererea pentru produsele Bugatti a scăzut, datoriile financiare s-au acumulat, iar furnizorii și-au reținut părțile. Când Bugatti a început să aibă probleme cu furnizorii săi și Artioli nu a mai putut să le plătească, fabrica de producție a fost închisă pe 15 septembrie 1995, iar mașina de curse, parcată acolo așteptând să fie deservită, a fost confiscată provizoriu.

Cu toate acestea, Gildo Pallanca-Pastor a reușit să extragă acel EB 110 SC din activele falimentului. A concurat la Daytona în ianuarie 1996, apoi a început să se pregătească pentru ediţia Le Mans din acelaşi an. Pregătirile sale au inclus cursele de la Dijon, pe 8 și 9 iunie. Mașina a obținut un puternic al patrulea loc în timpul antrenamentelor, iar în prima cursă Pallanca-Pastor a reușit chiar să se mute pe locul al treilea. 

Omul de afaceri a fost mulțumit de performanța sa și aștepta deja cu nerăbdare cursa următoare. Dar la scurt timp după start, în timpul celui de-al doilea tur, el s-a ciocnit cu un alt participant și cursa s-a terminat pentru el – exemplarul argintiu nu a reușit să ajungă la linia de sosire. Lipsa de piese de schimb a însemnat că mecanicii nu au reușit să o repare la timp, așa că EB 110 Sport Competizione a ratat și competiția de 24 de ore de la Le Mans, care a început o săptămână mai târziu.

Acest lucru a dus la sfârșitul scurtei cariere de motorsport a ultimei mașini de curse fabricate de Bugatti până în prezent. Dar rara mașină de curse a supraviețuit, a fost întreținută și îngrijită de fostul său cumpărător în anii următori, fără a concura în nicio cursă. După câțiva ani, Gildo Pallanca-Pastor a vândut-o unui pasionat Bugatti. Și acum, la 25 de ani de la ultima sa cursă și la 30 de ani de la dezvăluirea modelului care a stat la baza sa, această maşină rară s-a întors pe circuitul de la Dijon pentru o sesiune foto istorică.