Noi ”pietre verbale” aruncate în curtea Poliției. Se întâmplă după ce a dat publicității lista de încălcări comise de șoferul cu Porsche până astăzi, când a provocat un accident dezastruos în centrul capitalei de nord a Republicii Moldova.
Multă lume se întreabă (de exemplu în comentariile acestei postări) de ce nu s-a întreprins nimic de către autorități pentru a izola cumva acest pericol public, dacă tot a fost documentat pentru atât de multe contravenții. Replica ”tacită” a IGP a fost următoarea: „Nu polițiștii fac legile”.
Afirmația „nu polițiștii fac legile” subliniază faptul că polițiștii nu sunt responsabili de crearea sau adoptarea legilor, ci de aplicarea și respectarea acestora
Este o distincție importantă între rolurile diferitelor instituții și persoane într-un sistem democratic:
- Legiuitorii fac legile: Într-un stat democratic, legile sunt create și adoptate de către parlamentari, care sunt reprezentanți aleși de cetățeni. Aceștia au rolul de a dezbate și a vota legi ce reflectă nevoile și interesele societății.
- Poliția aplică legile: Polițiștii sunt parte a aparatului executiv al statului și au sarcina de a asigura respectarea legilor. Ei nu decid ce este legal sau ilegal, ci acționează pe baza normelor juridice deja stabilite.
- Rolul de protecție și ordine: Poliția intervine pentru a preveni sau sancționa încălcările legii, dar nu are autoritatea de a modifica sau crea legi.
Această distincție este esențială pentru a înțelege modul în care funcționează un stat de drept. Atunci când oamenii sunt nemulțumiți de anumite legi, critica ar trebui să fie îndreptată către cei care le-au creat (parlamentarii sau alte autorități legislative), nu către cei care sunt obligați să le aplice.
Păi nu Ministerul Afacerilor Interne scrie, propune legile în formă brută?
Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu are rolul de a adopta legi. Însă, în anumite situații, acesta poate contribui la elaborarea propunerilor legislative sau a reglementărilor secundare (hotărâri, ordine, regulamente) care se referă la domeniul de competență al ministerului. Totuși, aceste propuneri trec printr-un proces mai larg, care implică dezbaterea și aprobarea în alte structuri. Iată cum funcționează procesul:
- Inițiativa legislativă:
Ministerele, inclusiv MAI, pot pregăti proiecte de lege în domeniul lor de activitate (cum ar fi siguranța publică, ordine publică sau traficul rutier). Totuși, aceste proiecte nu devin legi imediat, deoarece:- Proiectul de lege trebuie să fie trimis spre aprobare Guvernului.
- Apoi, Guvernul îl trimite către Parlament, care are puterea exclusivă de a dezbate, amenda și adopta legi.
- Parlamentul face legile:
Chiar dacă MAI pregătește și propune unele inițiative legislative, decizia finală de adoptare aparține Parlamentului. Deputații analizează, votează și pot modifica proiectul propus înainte ca acesta să devină lege. - Reglementările secundare:
Ministerul poate emite ordine sau regulamente (care au o putere juridică mai mică decât legile) pentru a detalia modul de aplicare al legilor deja adoptate de Parlament. De exemplu, regulamentele privind circulația rutieră pot fi elaborate de MAI în baza Codului Rutier aprobat de Parlament. - Control democratic:
Rolul MAI este administrativ și executiv, nu legislativ. De aceea, orice propunere de lege trece prin filtrele democratice ale Guvernului și Parlamentului pentru a preveni eventuale abuzuri sau decizii unilaterale.
O concluzie
Deși MAI poate avea un cuvânt important de spus în formularea unor propuneri de reglementare, legile sunt adoptate exclusiv de Parlament. MAI are un rol executiv, concentrat pe punerea în aplicare a acestor legi.
Nu ținem apărarea Poliției, dar și de la MAI trebuie să vină mai multe inițiative, cât mai des posibil, de înăsprire a legislației față de șoferii CARE își fac de cap, dacă statisticile sunt în permanență triste.
De altfel, de ce mai scrie în legislație că „Poliţia este o instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor. Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea privată şi publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii”…
Nu mai spunem de una dintre prevederile din Constituție: „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui.”
Cmentariile sunt închise