(video) Premieră: Noul Mercedes-Benz Vision One-Eleven are motoare axiale care apar din 2024 pe maşini
Puţină istorie. Mercedes-Benz C111 a fost o serie de automobile experimentale produse de companie în anii 1960 și 1970. Producătorul german a experimentat pe ele noi tehnologii de motoare, inclusiv motoare rotative Wankel, motoare diesel și turbocompresoare, folosind platforma de bază a lui C111 ca banc de testare. Alte dotări supuse testelor au fost o suspensie spate multi-link, portiere tip aripi de pescăruș, un interior luxos cu ornamente din piele și aer condiționat, etc.
Prima interpretare a lui C111 a fost finalizată în 1969 şi s-a făcut cu inspirație din macheta Mercedes-Benz SLX Design Study din 1966. De asemenea, în 1969 într-un singur exemplar a existat Mercedes-Benz C101 „Hobel” Prototype.
Mașina asamblată în cinci exemplare folosea un corp din fibră de sticlă și un motor Wankel cu injecție directă de combustibil şi cu trei rotoare, montat la mijloc (nume de cod M950F).
Următorul C111-II a apărut în 1970 şi folosea deja un motor Wankel cu patru rotoare care producea 257 kW (350 CP). Cu acest propulsor putea accelera până la o viteză maximă de 300 km/h.
Compania a decis ulterior să nu mai adopte motorul Wankel și a apelat la experimente diesel. Prototipul C111-II D din 1976 producea 140 kW (190 CP) și se baza pe motorul OM616 240D W115.
Iar C111-III din 1977 era propulsat de un motor turbo diesel OM617 de 170 kW (231 CP) la 4.400 rpm, cu cinci cilindri în linie şi volum de 3.0 litri. Mașina a doborât nouă recorduri de viteză printre mașinile pe motorină și benzină. Cu o caroserie mai aerodinamică, cu un coeficient de rezistenţă de 0.191 Cd, C111 a atins în cele din urmă 322 km/h (200 mph) la Nardò Ring în 1978 și înregistrase un consum mixt de 16.0 litri/100 km la o viteză de 316 km/h în timpul unei croaziere de 12 ore.
Un ulterior Mercedes-Benz C111-IV cu un V8 twin KKK-turbocharged de 373 kW (507 CP) a stabilit un alt record, cu o viteză medie pe tur de 403,78 km/h. Acest lucru a fost realizat de Hans Liebold într-un minut și 56,67 secunde pe 5 mai 1979.
Producția totală de prototipuri C111 a fost limitată la 16 maşini: 13 mașini cu motor Wankel de prima și a doua generație, două mașini de a treia generație cu motor diesel și o singură mașină de a patra generație cu motor V8.
Mercedes-Benz a prezentat modelul C112 la Salonul Auto de la Frankfurt în 1991 ca o mașină sport cu perspectivă de serie. Folosea un V12 de 6.0 litri montat central. Dar după ce a acceptat 700 de rezervări, compania a decis să nu-l mai producă.
Şi acum, după o pauză de aproape 45 de ani, compania a decis să continue această serie de maşini experimentale prin conceptul Mercedes-Benz Vision One-Eleven (adică literalmente „o sută unsprezece”).
Pentru echipa de designeri, punctul de plecare a fost Mercedes-Benz C111 din a doua serie: în anii 1970-1971, șase astfel de prototipuri au fost realizate cu motoare cu piston rotativ Wankel. Asemănarea stilistică a noului supercar cu acel coupe se vede în schema de vopsea, în formele unor prize de aer, ca să nu mai vorbim de ușile tip aripi de pescăruș, deși proporțiile conceptului, desigur, sunt complet diferite.
Lungimea mașinii este de numai 4.060 mm, iar înălțimea este de 1.170 mm.
Panoul negru cu două faruri rotunde situate pe nas este, de asemenea, o referință la modelul anilor șaptezeci. Dar dacă originalul C111 avea o priză de aer funcțională acolo, atunci Vision One-Eleven are un panou de lumină cu aspect 3D pixelat, iar farurile rotunde sunt pur și simplu „desenate” pe el, deși forma lor poate fi schimbată cu ușurință. O soluție similară a fost folosită în partea posterioară. Geamurile laterale sunt acoperite cu un desen sub formă de matrice și se îmbină cu suprafața caroseriei. Culoarea-i copper-orange alubeam se schimbă în funcţie de lumina exterioară.
În cabină, în mod evident, nu mai există nicio asemănare cu mașinile anilor șaptezeci. Interiorul modern este proiectat în spiritul minimalismului: un afișaj pe bază de matrice cu grafică de opt biți este instalat pe toată lățimea panoului frontal. Mai observăm un ecran tactil central și aproape toate butoanele și comutatoarele sunt concentrate pe volan. Pernele scaunelor sunt atașate direct de podea (oferind o senzaţie de monopost F1) şi doar spătarul poate fi reglat. În spatele scaunelor există un spaţiu pentru bagaje.
Culorile și materialele bogat contrastante atrag atenția la prima vedere: suprafețele mari, cum ar fi tabloul de bord, sunt tapițate cu material alb, care prezintă o structură de tip fagure cu aspect tehnologic. Materialul este realizat din poliester 100% reciclat. Alte elemente, cum ar fi cotierele de pe praguri și consola centrală, precum și raftul de sub luneta expansivă, sunt îmbrăcate în piele portocalie strălucitoare. Acest lucru creează o tranziție lină de la interior la portbagaj. Pielea procesată în mod durabil a fost tăbăcită folosind coji de boabe de cafea. Aluminiul lustruit, găsit cel puţin pe spițele volanului, subliniază aspectul și senzația de tehnologie.
Dar cel mai interesant lucru la acest concept este la capitolul tehnic. Mercedes-Benz Vision One-Eleven este un supercar electric echipat cu două motoare electrice de nouă generație cu flux magnetic axial (cunoscute şi drept motoare axiale). Dezvoltarea și producția unor astfel de agregate este realizată de compania britanică YASA, pe care Mercedes-Benz a cumpărat-o în iulie 2021. Deși în acel moment Yasa a încheiat deja un acord pentru furnizarea de motoare pentru supercarurile hibride Ferrari.
Într-un motor electric axial, fluxul magnetic nu este direcționat perpendicular pe axa de rotație a rotorului, ca la motoarele electrice tradiționale radiale, ci paralel cu aceasta. În acest caz, statorul nu trebuie să fie montat pe un cadru extern, iar motorul în sine este cu două treimi mai compact și, în consecință, cu 2/3 mai ușor decât un agregat tradițional de putere similară. În același timp, conform Mercedes-Benz, se realizează și o creștere a cuplului. Acest lucru deschide opțiuni complet noi pentru ingineri, precum și noi libertăți în designul unui vehicul electric, așa cum este demonstrat de Vision One-Eleven.
Din păcate alte detalii sau specificaţii nu au fost încă anunțate. Supercarul mai dispune de o baterie de nouă generație cu celule cilindrice, cu chimie celulară inspirată de Formula 1, alături de un sistem avansat de răcire cu lichid.
Soarta ulterioară a conceptului Mercedes-Benz Vision One-Eleven nu este clară. Dar motoarele electrice axiale YASA ar trebui să apară pe supercarurile electrice AMG începând cu anul 2024! Mercedes-Benz pregătește deja producția în masă a unor astfel de motoare la uzina din Berlin.
GALERIE FOTO:
Cmentariile sunt închise