Insider a compilat un videoclip cu o durată de 10 minute care ilustrează progresul din industria cinematografică, în particular cel care este asociat cu filmarea scenelor de urmăriri cu maşini. Autorii evidențiază câteva puncte cheie în acest proces, începând de la filmele mute de la mijlocul anilor 1920 până la ultima parte a francizei Fast & Furious.
Una dintre primele cascadorii – trecerea actorului Buster Keaton în fața unui tren aflat în mişcare – a fost filmată în 1924 cu ajutorul unei tehnologii simple: toate acţiunile s-au înregistrat într-o ordine inversă, iar montajul s-a făcut “cu dinaintea dinapoi”.
Dar standardele actuale de urmăriri au fost stabilite printr-unul dintre cele mai faimoase episoade de acest gen – cursa a două muscle car-uri în filmul Bullitt din 1968. Se susține că acele camere compacte dezvoltate până atunci au făcut posibilă filmarea urmăririlor direct pe străzile orașului, în timp ce mai devreme era necesar de construit decoraţii aparte sau chiar de proiectat imagini cu maşina urmăritorilor pe ecranele puse în mişcare în spatele “fugarilor”, un exemplu fiind scena din primul film cu James Bond – Dr. No – din 1962.
Ulterior, camerele de luat vederi au început să fie montate în mod activ direct pe mașinile care participă la urmăriri, imitându-se o vizualizare la primă persoană a șoferului. Dar, uneori, în timpul filmărilor (de exemplu în The French Connection din 1971) s-au întâmplat două accidente neplanificate cu participarea vehiculelor civile, din cauza faptului că în acei ani încă nu se obişnuia închiderea temporară a drumurilor.
O altă tehnică utilizată în mod activ a devenit creșterea forțată a vitezei “imaginii” în comparație cu ritmul real de mișcare a mașinilor. Aceasta se practică până la ziua de azi, un exemplu fiind filmul Mad Max: Fury Road din 2015.
Revenind înapoi în timp, de exemplu pe platoul de filmare a peliculei Ronin cu Robert De Niro, din 1998, au fost folosite mașini cu volane false: actorul stătea în stânga, dar mașina era condusă de fapt de un alt şofer-cascador. Ideea a limitat unghiurile posibile de înregistrare a imaginilor, astfel încât s-a dezvoltat o platformă specială în mișcare pe care este așezată mașina cu actorii din interior. Anume aşa au fost filmate principalele scene în mişcare din filmele de la Hollywood din ultimele două decenii.
Într-un final, franciza Fast & Furious este numită de Insider cea care vizează stabilirea unui trend vizual în scenele de cascadorie. De exemplu, în al treilea film – Tokyo Drift din 2006 – unele dintre priveliștile capitalei Japoniei nu sunt surprinse pe cameră, ci recreate folosind grafică computerizată, în timp ce mașinile în mișcare erau filmate în Los Angeles!
Mai este de remarcat că încă, pentru unele filme, se pregătesc maşini speciale pentru cascadorii, chiar în mai multe exemplare, dintre care unele complet făcute de la zero precum acel Ramp Car din Fast & Furious 6.
Cmentariile sunt închise