(video) Premieră istorică: Mercedes-Benz scoate la licitație pentru prima dată un legendar C 111

Acum ştirile şi articolele noastre sunt şi pe Telegram! ABONEAZĂ-TE!
Le puteţi şi comenta acolo 😉
Abonaţii văd şi conţinut EXCLUSIV!

Pentru prima dată în istoria sa, Mercedes-Benz AG scoate la vânzare un exemplar al legendarului prototip Mercedes-Benz C 111, unul dintre cele mai râvnite vehicule experimentale construite vreodată. Este vorba despre un C 111-II din 1970 (număr intern „Wagen 33”), echipat cu motorul original Wankel cu patru rotoare. Acesta va fi licitat prin intermediul casei RM Sotheby’s pe 3 februarie 2027, la Palais du Louvre din Paris, în cadrul salonului Rétromobile Paris.

Suma dorită și angajamentul contractual

Anunțul oficial a fost făcut de Mercedes-Benz Classic astăzi la Stuttgart, iar casa RM Sotheby’s estimează valoarea automobilului la peste 25.000.000 de euro. Mai mult, Mercedes-Benz s-a angajat contractual să nu mai scoată la vânzare niciun alt exemplar C 111 timp de cel puțin 25 de ani, transformând această ocazie într-una unică pentru o generație!

Licitarea nu va fi permisă pe internet, ci doar în sală sau prin telefon, pe baza unei înregistrări prealabile și a acceptării unor termeni suplimentari, detaliile de pre-inspecție fiind disponibile pe www.mercedes-benz.com/c111.

Parteneriatul dintre constructorul german și RM Sotheby’s are deja precedente celebre la Muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart: vânzarea modelului 300 SLR Uhlenhaut Coupé în 2022 pentru suma record de 135 de milioane de euro și licitarea monopostului W 196 R Streamliner din colecția Indianapolis Motor Speedway Museum în 2025 pentru 51.155.000 de euro.

„Se spune că potențialii cumpărători trimiteau chiar cecuri în alb la Stuttgart, însă Mercedes-Benz nu a vândut niciodată vreun C 111. Acum deschidem o nouă pagină și transmitem, pentru prima dată, unul dintre aceste vehicule din colecția noastră în mâini noi, investind încasările în viitorul Muzeului Mercedes-Benz.”

Marcus Breitschwerdt, directorul general al Mercedes-Benz Heritage GmbH

Fondurile obținute din licitație vor fi direcționate integral către proiectul „Mercedes-Benz Museum 2.0”, menit să modernizeze muzeul din Stuttgart și să facă patrimoniul mărcii accesibil la nivel global. Elementul central al acestei transformări este dezvoltarea unui geamăn digital (digital twin) al muzeului, realizat în colaborare cu organizația The Classic Car Trust (TCCT) și platforma sa digitală Roarington.

Potrivit Bettinei Haussmann, directorul Muzeului Mercedes-Benz, primele rezultate ale proiectului vor fi vizibile chiar din 2027, permițând vizitatorilor din întreaga lume să exploreze interactiv exponatele, de la modelele clasice recente până la cele mai noi inovații, indiferent de locația lor fizică.

De la proiectul C 101 proiectat pe calculator la legendarul C 111-II cu „aripi de pescăruș”

Povestea modelului a început în decembrie 1968, sub numele de cod C 101 — schimbat ulterior în C 111 înaintea Salonului Auto de la Frankfurt (IAA) din septembrie 1969 pentru a evita conflictul cu marca înregistrată de Peugeot pentru denumirile din trei cifre cu zero la mijloc. Stilul caroseriei a fost coordonat de Bruno Sacco și desenat de Peter Pfeiffer și Joseph Gallitzendörfer, care au introdus modelarea în plastilină la scara 1:5 și 1:1, în timp ce ingineria caroseriei a fost condusă de Werner Breitschwerdt și Karl Wilfert.

C 101 / C 111 a fost printre primele automobile proiectate cu ajutorul calculatorului, folosind programul intern ESEM (Elasto-Static Elements-Method), care a economisit aproximativ șase luni de teste pentru șasiu și a stat la baza filmului documentar „Das Auto, das aus dem Computer kam” („Mașina care a ieșit din computer”). Caroseria din plastic ranforsat cu fibră de sticlă (GFRP) a fost fabricată de specialiștii de la Waggonfabrik Rastatt, la 100 de kilometri vest de Stuttgart, păstrând emblematicele portiere ale legendarului 300 SL (W 198) din 1954.

Primul prototip rulant a fost prezentat pe 15 iulie 1969, chiar de ziua lui Rudolf Uhlenhaut, șeful dezvoltării autoturismelor Mercedes-Benz, care l-a testat la Hockenheim, unde singurul jurnalist lăsat la volan a fost fostul pilot Paul Frère, câștigător la Le Mans în 1960. După debutul la IAA Frankfurt din septembrie 1969 în celebra nuanță portocaliu metalizat „Weißherbst” (numită după un vin rosé german), constructorul a emis în octombrie 1969 un comunicat oficial prin care anunța că mașina nu este de vânzare nici măcar contra unui cec în alb.

La doar șase luni distanță, la Salonul Auto de la Geneva din 1970, a debutat varianta evoluată C 111-II, cu o linie mediană coborâtă, parbriz mai mare, lunetă și montanți spate deschiși pentru vizibilitate sporită, stopuri rotunde și un interior complet echipat, inclusiv cu un portbagaj suficient de încăpător pentru trei valize mari.

De ce nu a intrat în producția de serie și cele 17 exemplare construite vreodată

Deși Consiliul de Administrație analizase o posibilă producție de serie limitată, iar membrul consiliului consultativ Friedrich Karl Flick (acționar majoritar cu miliarde în acțiuni Mercedes-Benz) îi scria în aprilie 1971 lui Joachim Zahn (pe atunci purtător de cuvânt al Consiliului de Administrație al Mercedes-Benz) că mașina este senzațională după ce o condusese un weekend, proiectul de serie a fost oprit în noiembrie 1971.

Departamentul de dezvoltare identificase 38 de reglementări prezente sau viitoare pe piața din Statele Unite — privind emisiile, standardele de impact ale barelor de protecție și consumul de combustibil — pe care motorul rotativ nu le putea îndeplini fără o reproiectare completă a mașinii, iar criza petrolului din 1973 și costurile ridicate au închis definitiv dosarul producției de serie.

În total, au fost fabricate exact 17 exemplare ale familiei C 111 (unul distrus în teste de impact și trei dezmembrate în anii 1970), dintre care 13 vehicule supraviețuiesc astăzi în colecția Mercedes-Benz:

  • Nr. 21 („Hobel”): alb, apoi portocaliu, finalizat în 04/1969, cu motor Wankel cu trei rotoare M 950, primul prototip cu caroserie provizorie;
  • Nr. 22 (C 111-I): alb sidefat, apoi Weißherbst, din 07/1969, cu motor Wankel cu trei rotoare M 950, convertit la patru rotoare în iulie 1970;
  • Nr. 23 (C 111-I): alb sidefat, apoi Weißherbst, din 08/1969, cu motor Wankel cu trei rotoare M 950, convertit la patru rotoare în iunie 1970;
  • Nr. 24 (C 111-I): alb sidefat, din 08/1969, cu Wankel cu trei rotoare M 950, utilizat la teste de impact lateral în iunie 1970;
  • Nr. 25 (C 111-I): finisat în Weißherbst, din 08/1969, cu motor machetă (mașina de salon IAA; echipată ulterior cu un M 117 V8 în iulie 1970 și apoi cu un Wankel cu patru rotoare în aprilie 1972);
  • Nr. 26 (C 111-I): alb sidefat, apoi Weißherbst, din 09/1969, primul C 111 cu motor Wankel cu patru rotoare M 950;
  • Nr. 31 (C 111-II): Weißherbst, din 03/1970, primul C 111-II cu Wankel cu patru rotoare M 950, convertit în 1975/76 în mașină de recorduri diesel cu motor OM 617 A în cinci cilindri, stabilind la Nardò în iunie 1976 tocmai 16 recorduri (inclusiv trei mondiale, cu o viteză medie de 251,798 km/h pe 10.000 de mile);
  • Nr. 32 (C 111-II): Weißherbst, din 03/1970, cu motor machetă, exponat la Salonul de la Geneva 1970;
  • Nr. 24 a (C 111-II): Weißherbst, din 07/1970, înlocuitor pentru Nr. 24, inițial cu Wankel cu trei rotoare M 950, convertit apoi la patru rotoare în 1973;
  • Nr. 33 (C 111-II): Weißherbst, din 08/1970, al doilea C 111-II din flota de teste, cu Wankel cu patru rotoare M 950;
  • Nr. 34 (C 111-II): Weißherbst, din 10/1970, al treilea C 111-II din flota de teste, cu Wankel cu patru rotoare M 950;
  • Nr. 35 (C 111-II): Weißherbst, din 12/1970, ultimul C 111-II din seria inițială, născut cu motor pe benzină M 116 V8, convertit apoi la Wankel cu patru rotoare în mai 1972 și readus la motorul M 116 V8 în 2013/14;
  • Nr. 36 (C 111-II): Weißherbst, din 07/1975, cu Wankel cu patru rotoare M 950, primul C 111 cu podea din plastic;
  • Nr. 37 (C 111-II): Weißherbst, din 10/1975, cu turbodiesel cu cinci cilindri OM 617 A, al doilea C 111 cu podea din plastic;
  • Nr. 41 (C 111-III): argintiu metalizat, din 10/1977, cu turbodiesel OM 617 A, a stabilit recorduri la Nardò în aprilie 1978, apoi convertit la sfârșitul lui 1978 în C 111-IV cu un V8 biturbo de 500 CP, cu care a stabilit în mai 1979 la Nardò recordul mondial pe circuit de 403,978 km/h;
  • Nr. 42 (C 111-III): argintiu metalizat, din 02/1978, cu turbodiesel OM 617 A, stabilind noi recorduri la Nardò în aprilie 1978;
  • Nr. 43 (C 111-III): argintiu metalizat, din 07/1978, cu motor machetă, vehicul de expoziție.

Ulterior, influența designului său a fost imortalizată de artistul Andy Warhol în patru serigrafii din 1986 (din seria Cars realizată pentru centenarul automobilului) și reinterpretată în 2023 prin conceptul electric Mercedes-Benz Vision One-Eleven.

Istoria completă a exemplarului scos la licitație

Exemplarul oferit spre vânzare este al treilea C 111-II construit, identificat intern drept „Wagen 33” (unul dintre cele doar șapte exemplare C 111-II echipate sau configurate cu motor Wankel cu patru rotoare). Asamblarea șasiului a început în martie 1970 la Sindelfingen, a continuat la Untertürkheim în aprilie, caroseria a fost finalizată la Rastatt între 28 aprilie și 22 mai 1970, iar vopsirea în Weißherbst și tapițarea interiorului cu stofă în carouri „Hahnentritt” gri și alb au avut loc la Sindelfingen începând cu 2 iunie 1970.

În august 1970, la Untertürkheim, a primit motorul Wankel cu patru rotoare M 950 W 48 cu injecție directă mecanică Bosch, fiind înmatriculat cu numărul S-Y 6200. În flota experimentală, Wagen 33 a testat elementul fluidic al celor două rezervoare laterale din praguri (cu o capacitate totală de 116 litri) și a trecut prin celebrul „test al untului” efectuat în decembrie 1970 chiar de Rudolf Uhlenhaut — o bucată de unt plasată în compartimentul de bagaje din spate pentru a verifica dacă temperatura rămâne suficient de scăzută încât untul să nu se topească în mers. De asemenea, mașina a testat sistemul antiblocare la frânare Teldix ABS (funcție dezactivată în prezent) și a rulat pe circuitul Hockenheimring, inclusiv în august 1971 alături de prototipurile 25, 31 și 34.

În aprilie 1971, celebrul dirijor austriac Herbert von Karajan (proprietar al unui 300 SL Gullwing din 1955) a primit o demonstrație cu acest exemplar, iar în august 1972 Wagen 33 a apărut în primul număr al ediției germane a revistei Playboy, într-un articol semnat de Halwart Schrader. Transferat în colecția istorică a mărcii în septembrie 1975, vehiculul a fost expus la numeroase evenimente și muzee (UL-Landau, Muzeul Heidenheim, Bundesgartenschau, Mettingen, Grand Prix de Pau, Oldtimer GP Nürburgring 1986, Stockerau, Sinsheim, Technoseum Mannheim, Essen Motorshow 1992, Science Museum Londra în 1999), iar din mai 2006 până în ianuarie 2024 a fost expus permanent în secțiunea „Fascination Design” a Muzeului Mercedes-Benz (unde a fost înlocuit de Wagen 32).

În 2024, specialiștii Mercedes-Benz Classic Center din Fellbach au repus în funcțiune trenul de rulare după mai bine de 20 de ani de staționare, păstrând deliberat patina originală a exteriorului și interiorului și adăugând un sistem modern de stingere a incendiilor în compartimentul motor. În același an, Wagen 33 a participat la Pebble Beach Tour d’Elegance și a fost expus la Pebble Beach Concours d’Elegance, urmat în 2025 de prezențe la Rétromobile Paris (alături de modelul Mercedes-Benz 600 al Mariei Callas), Silverstone (unde pilotul de Formula 1 George Russell l-a condus la sosirea pe circuit pe 4 iulie), Heizrclub Stuttgart (20 iulie) și Concours of Elegance de la Hampton Court Palace (septembrie 2025). La momentul fotografierii din octombrie 2026, odometrul indica 24.766 de kilometri.

Fișa tehnică completă a prototipului Mercedes-Benz C 111-II „Wagen 33” (1970)

Mașina este echipată la interior cu scaune sport cu centuri cu prinderi multipunct, panouri ale ușilor îmbrăcate în același motiv Hahnentritt, volan cu patru spițe îmbrăcat în piele împletită, vitezometru gradat până la 300 km/h, turometru până la 9000 rpm, ceas VDO, instrumentar orientat spre șofer, radio cu casetofon Becker Europa montat vertical și tava detașabilă a portbagajului spate.

Se vinde cu două seturi de jante: setul de stradă din aliaj ușor 8 J × 15 H (ET 20) cu anvelope 215/70 VR15 90W TL Michelin XWX și setul de circuit din magneziu 10 × 15 H (ET 0) pe față cu anvelope 430/1160 × 15 și 13 × 15 H (ET 30) pe spate cu anvelope 530/1360 × 15 Dunlop CR82 Comp 204 Racing (utilizabile astăzi exclusiv pentru expunere statică).

Datele tehnice oficiale din 1970 ale exemplarului C 111-II (nr. intern 33) sunt:

  • Motor: Wankel cu patru rotoare, tip M 950 W 48, alimentat cu benzină premium;
  • Cilindree: 2400 cm³ (echivalentă cu un motor cu pistoane tradiționale de 4800 cm³);
  • Putere maximă: 350 CP la 7700 rpm (linie roșie la 9000 rpm);
  • Cuplu maxim: 392 Nm între 4000 și 5500 rpm;
  • Raport de compresie: 9,3:1;
  • Greutatea motorului: 217 kg;
  • Ambreiaj și transmisie: ambreiaj bidisc Fichtel & Sachs MF 215/2, cutie de viteze mecanică ZF DS-25/1 cu 5 trepte în configurație transaxle (cu blocaje pentru marșarier și treapta întâi tip „dogleg”);
  • Performanțe: viteză maximă 300 km/h, accelerație 0–100 km/h în 4.8 secunde (consumul nu a fost documentat oficial);
  • Dimensiuni: 4440 × 1825 × 1120 mm, cu un ampatament de 2620 mm;
  • Ecartament față / spate: 1410 / 1405 mm (respectiv 1445 / 1390 mm cu anvelopele de stradă);
  • Capacitate rezervor: 116 litri;
  • Masă la gol: 1240 kg.

GALERIE FOTO:

Cmentariile sunt închise